Ceea ce se întâmplă în aceste zile la nivelul principalului partid de guvernământ seamănă izbitor cu situația PCR din 1989. Deși încearcă să se delimiteze de trecutul comunist, de Ion Iliescu și ceea ce reprezintă el, Liviu Dragnea demonstrează că practicile peceriste sunt principalele modalități de acțiune politică și guvernamentală. Dacă acestea s-ar manifesta numai la nivelul partidului, nu ar reprezenta mare lucru. Însă deciziile de natură autocrată ale lui Dragnea afectează societatea românească, afectează viitorul acestei țări.
Am văzut cum liderii din teritoriu s-au întrecut în a-i înălța ode și a-și declara susținerea pentru liderul suprem. Apoi a fost Comitetul Executiv Național al PSD, care s-a dovedit, încă o dată, o copie a Comitetului Executiv al PCR. Unanimitate, înfierarea contestatarilor, ”identificarea” dușmanilor poporului, a ”agenturilor străine”, a tentativelor de destabilizare a ”țărișoarei” noastre ș.a.m.d. Toți liderii PSD/PCR strâns uniți în jurul conducătorului suprem. Exact ca în decembrie 1989, se puteau identifica în jurul lui Dragnea personaje sinistre gen Bobu, Mănescu, Dăscălescu, Postelnicu etc.
”Rămân la conducerea PSD pentru a duce la capăt guvernarea. Nu va trece moțiunea de cenzură. Vom fi mut mai fermi și mai radicali cu ceea ce trebuie să facem. Nu mă sperie nici Iohannis, nici Kovesi, nici Hellvig, nici Ponta, nici Băsescu (parcă se auzea un murmur de Jos Băsescu! în jur), nici Pahonțu …” Parcă îl auzeam pe Ceaușescu, în decembrie 1989. Și, așa ”democrat” cum se dă, Liviu Dragnea a fugit de întrebările jurnaliștilor. Ceaușescu, nu uita, Dragnea este clona ta! Ceaușescu, nu fii trist, Dragnea e tot comunist!
