Duminica Floriilor este primul praznic împărătesc, cu dată schimbătoare, din cursul anului bisericesc, este sărbătoarea care ne amintește intrarea triumfală a Domnului în Ierusalim, înainte de Patimi. Mulțimea l-a întâmpinat cu ramuri de finic și cântări de bucurie: „Osana Fiului lui David; binecuvântat este Cel ce vine întru numele Domnului! Osana întru cei de sus!” (Matei 21, 9). Mântuitorul este primit cu atâta entuziasm de mulțime datorită învierii lui Lazăr din mormânt, minune sărbătorită în sâmbăta dinaintea Duminicii Floriilor. Biruința Sa asupra morții lui Lazăr prevestește biruința asupra propriei morți. Din acest motiv, de Florii purtăm ramuri de salcie înmugurite, simbol al biruinței vieții asupra morții. Intrarea Sa triumfală în Ierusalim, împreună cu cei 12 Apostoli, avea să descopere că El este Mesia cel așteptat, că poporul nu trebuie să mai aștepte un alt Împărat, dar să le arate că este un altfel de Împărat, neasemănător celor cunoscuți în istorie. Din acest motiv, El n-a intrat călare pe un cal, așa cum s-ar fi cuvenit unui împărat, ci pe un asin, ca semn al neacceptării tronului lumesc.
La început, Duminica Floriilor a fost ținută numai de comunitatea creștina din Ierusalim. Mai târziu, o întâlnim prezentă în Egipt, Siria și în Asia Mică. În secolul al V-lea se celebra în Constantinopol, când împăratul și curtea sa participau la procesiunea solemnă. La București, pelerinajul de Florii a fost interzis de regimul comunist în 1948 și a fost reluat în anul 2008, cu binecuvântarea Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române. Intrarea Domnului în Ierusalim inaugurează ultima săptămână din viața Sa pământească. Astfel, din această zi începe Săptămâna Patimilor. În toate bisericile se oficiază în fiecare seară Deniile, slujbe prin care credincioșii sunt chemați să-L însoțească pe Hristos pe drumul crucii, până la moartea și Învierea Sa. În Duminica Floriilor, Biserica a rânduit să fie dezlegare la pește.
