La mijlocul lunii septembrie, un mesaj postat pe rețelele de socializare al Bibliotecii Batthyaneum anunța descoperirea unui fond de carte veche, la Biserica Evanghelică Sfânta Margareta din Mediaș și care, se spunea acolo, „seamănă cu una dintre poveștile lui Indiana Jones”. Mesajul a stârnit un interes atât de mare încât cei implicați s-au văzut nevoiți să publice, câteva zile mai târziu, o scrisoare de temperare a entuziasmului. Deși acesta îi bucurase foarte mult.
Estimau că acolo se află 30-40 de cărți din secolul al XVI-lea, unde fuseseră adăpostite în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, de urgia războiului și apoi de cea comunistă. Dar, pe rafturi, sub praful anilor, „în împărăția porumbeilor” cum spunea mesagerul entuziast, printre multe alte cărți din secolele 17-18, dormeau liniștite mai mult de 150 de volume de dinainte de anii 1600. Ce a urmat a fost copleșitor pentru toată lumea. „Primul contact cu materialul a fost covârșitor. Timp de o săptămâna am avut un program titanic de lucru, de la 8 dimineața la 8 seara, cu o scurtă pauză de masă de prânz, ca să facem față acestui volum de muncă. Dar rezultatele sunt fantastice. O spun fără niciun fel de emoție, fără niciun fel de rezerve, avem acum posibilitatea de a scrie cel mai important capitol de istorie a Mediașului vechi, în tranziția locului și al oamenilor, între evul mediu și începuturile modernității, din perspectiva preintelectuală și culturală”, declara conf. univ. dr. Adinel Ciprian Dincă, imediat după campania de cercetare din luna august, într-un interviu pentru Mediaș News.
Cam trei kilograme are o carte veche protejată de coperți din lemn, îmbrăcate în piele. Tinerii care au lucrat la transport, doi dintre ei elevi voluntari din oraș, fac parte din echipa de ghizi îndrumați de Hildegard, soția preotului Servatius, ea însăși preot. (…)
Rezultatul echipei de la Cluj arată astfel: „Este vorba de circa 150 de volume tipărite; cele 60 de înscrisuri de cancelarie contribuie la cunoașterea istoriei comunității din Mediaș înainte de adoptarea luteranismului. Mai mult decât atât, registrele administrative din secolul al XVII-lea sunt protejate de file de pergamente detașate din manuscrise mai vechi, care provin – probabil – din cărți aflate anterior Reformei în biserica din Mediaș. Printre aceste fragmente „reciclate” de manuscrise pe pergament, se numără și un text copiat în minusculă carolingiană, databilă în secolele IX-X, o prezență rară în peisajul ardelean. Restul fragmentelor de acest gen sunt preponderent de factură liturgică, din sec. XIII-XV.”
Materialul complet despre acest subiect îl puteți citi pe PressHUB.
