Fotbal: ce-au stricat ”profesioniștii” în 25 de ani vrem să repare amatorii în 3 ani

Iar despre fotbal, că se pricepe tot românul. Dar care fotbal? Ce fotbal mai are România? Baze sportive în paragină, investiții aproape de zero în copii și juniori, import de străini de mâna/ liga a treia și a patra, fițe de vedete la cei mai răsăriți, mica ciupeală, combinații, orgolii și doar 2-3 ”flori” cu care nu se poate realiza ceva solid, de durată. Cam asta este situația fotbalului românesc, nu de ieri ci de ani buni. De aproape 20 de ani trăim doar din amintiri, din seva adunată acum 30 de ani, din câteva sclipiri.
Toată lumea este supărată și arată cu degetul spre Burleanu și clica din jurul lui și spre Christoph Daum. Au greșit și trebuie să suporte consecințele. Burleanu, Vochin, Bodescu&comp sunt niște amatori puși pe căpătuială, parveniți, care au ajuns în poziții mult prea importante față de nivelul lor, niște pălării mult prea mari pentru mințile lor limitate. Fotbalul românesc nu a cunoscut un progres în ultimii 3 ani, de când această echipă se află în fruntea Federației Române de Fotbal. Ba dimpotrivă. E adevărat, totuși, că în 3 ani nu poți crea fotbaliști pe bandă rulantă, nu poți investi în toate bazele sportive din țară, nu poți face performanță cu jucători și antrenori de nivel mediocru (ca să nu fim răutăcioși). Poate că lumea din jurul fotbalului aștepta ca Burleanu&comp să califice naționala la toate turneele finale, să ducă echipele de club (măcar) în grupele cupelor europene, să rupem gura târgului cu selecționatele de copii și juniori ș.a.m.d. O utopie, bineînțeles. Dar au fost depășiți de situație cam pe toate palierele.
De cealaltă parte, ce avem? Clanul Becali, Mircea Sandu, Mitică Dragomir, Gino Iorgulescu, Kassai&comp care, timp de aproape 25 de ani, au căpușat tot ce avea mai bun fotbalul românesc. S-au folosit de orice performanță, orice nume, orice mergea bine pentru interesele proprii și ale acoliților. Au învârtit, în 25 de ani, sute de milioane de euro. Extrem de puțin din aceste sume a ajuns acolo unde trebuia, în fotbalul românesc. Ei au stors tot ce se putea din fotbal, un fenomen social cu multiple implicații și resurse. Nu i-a interesat de bazele sportive, de copii, de antrenorii de la talpa țării, de criterii de performanță, de sprijin real, de investiții în tot ceea ce înseamnă performanța sportivă. Toți s-au folosit de fotbal pentru a câștiga ceva pentru ei înșiși, pentru propriile buzunare: pe lângă clanul Becali și cei amintiți anterior, nu trebuie uitați generalii și coloneii din MApN și MAI, Nicolae Badea, Negoiță, Borcea, frații Păunescu, Marian Iancu, Pinalti, Buduru, Tata Jean, Marius Stan, Marin Condescu, MM Stoica, Vasile Șiman, Penescu, frații Ilinca, Gigi Nețoiu, Turcu, Ioan Neculaie, Dumitru Bucșaru, Paszkany, Anamaria Prodan, Sechelariu etc.
Mai mult, să recunoaștem că fotbaliștii așa-numitei generații de aur s-au complăcut în această gașcă, unii dintre ei fiind foarte apropiați și legați de clanul Becali și de alți indivizi care au muls fotbalul românesc. Din păcate, unul dintre cei mai reprezentativi/ buni/ apreciați/ serioși/ respectabili fotbaliști români din toate timpurile – Gheorghe Popescu – a plătit foarte scump această complicitate și a ajuns după gratii. Nu Burleanu&comp l-au băgat în cloacă și în pușcărie pe Gică Popescu, ci clanul Becali&comp. Nu Burleanu&comp l-au respins pe Mircea Lucescu, ci alde Becali, Sandu, Dragomir&comp l-au îndepărtat pe cel mai bun antrenor român de naționala României și de fotbalul românesc, în general.
Cu o floare ca Academia de Fotbal a lui Hagi nu poți să emiți pretenții. Unde mai pui că școala de fotbal a lui Hagi este privată, nu pe investiții ale statului român sau ale Federației Române de Fotbal. Dacă s-ar porni, cumva, de la zero anul viitor, cu un plan corect, realist, cu susținere largă, atunci abia peste 10-15 ani vom putea vedea rezultate concrete și vom bate, din nou, la ușa elitei fotbalului mondial. Oricum, nu urmează o perioadă liniștită. Sunt prea multe orgolii, prea multe interese, iar taberele sunt în război deschis. Nu se ivește nicio portiță de dialog, comunicare, deschidere. Se vorbește chiar de ”trădare” dacă vreun antrenor precum Dan Petrescu ar accepta, în acest an, să preia echipa națională, atât timp cât Burleanu&comp conduc FRF. Dar ce-ar putea face, de exemplu, un alt antrenor la echipa națională, acum? Că asta-i baza de selecție, limitată ca valori individuale. I-ar lăsa pe margine pe ”umflații” Chiricheș, Maxim, Stanciu, Toșca, Stancu, Ivan, Rotariu ș.a.? I-ar aduce, bineînțeles, pe Budescu și Alibec, în speranța că vor fi în formă la meciurile naționalei. Îl va recupera pe Ștefan Radu pentru națională? Și … cam atât.
Mandatul actualei conduceri a federației expiră în primăvara anului viitor dar alegerile ar putea fi amânate chiar și cu jumătate de an. Până atunci, ne afundăm mai mult și ne împingem unii pe alții cât mai adânc în groapă.