În România, au loc frecvent cutremure de pământ, fiind o țară cu un risc seismic major în privința cutremurelor cu magnitudine între 6 și 7 grade pe scara Richter. Zona Vrancei este cunoscută ca zona seismică de maximă intensitate. În anul 1940, pe 10 noiembrie, la ora 3.39, România a fost zguduită de unul dintre cele mai puternice cutremure din istorie, cu efecte devastatoare, care a avut o magnitudine de 7,4 grade Richter, cu epicentrul la o adâncime de 133 de kilometri. Acesta s-a resimțit puternic în centrul şi sudul Moldovei, dar și în Muntenia. Unda seismică s-a propagat însă, până la Sankt Petersburg, Moscova, Samara, Odessa și Istanbul. Pagubele produse au fost în mare parte cenzurate, îndeosebi din cauza faptului că se declanșase cel De-al Doilea Război Mondial. Prin urmare, cifra victimelor a fost doar estimată. Se apreciază că, ar fi fost circa 1.000 de persoane decedate și aproximativ 4.000 de răniți, majoritatea din Moldova. Orașul Panciu a fost distrus în proporție de peste 99 %, din 371 case de zid, numai 5 au rămas în picioare, împreună cu 57 case de paiantă sau din bârne aflate la periferie. Documentele, datate la acea vreme, aflate în depozitele Arhivelor Naționale Vrancea amintesc despre cea mai mare nenorocire care a lovit România, dar mai ales orașul Panciu, în prima jumătate a secolului trecut, în felul următor: ”… Toate clădirile, cu mici excepții s-au prăbușit. Victime omenești circa 30, răniți aproximativ 40…” Un alt raport al comisariatului consemna: ”… casa în care am locuit s-a distrus. După câteva minute de reculegere m-am îmbrăcat cu ce am găsit la suprafața dărâmăturilor și la orele 4 am fost în oraș, trecând pe strada Carol, peste dărâmăturile caselor care acoperiseră strada. Împreună cu alte cadre am luat primele măsuri de ordine…”. O altă mărturie a unui agent de ordine amintește cum: ”…la spitalul din localitate, s-a muncit în dimineața zilei de 10 noiembrie 1940 la scoaterea unei doamne inginer ce era internată în acel spital, la etaj, și cu multă greutate s-a putut scoate în viață, având răni pe corp… s- au scos de sub dărâmăturile zidurilor, o altă femeie și pe fiica ei ce au fost apucate de zidurile năruite Femeia a murit, iar fiica sa a fost scoasă în viață, dar rănita pe corp. Am făcut toate acestea chiar dacă eram rănit la ambele picioare, de la zidurile de la locuința mea…” Șeful secției de gardieni scria următoarele: ” …Am onoarea a raporta că în noaptea de 9 spre 10 noiembrie, pe la orele 3.40, când s -a produs cataclismul, cutremurul de pământ, prefăcând în mormane de ruine întregul oraș Panciu, prin întunericul de beznă și țipetele de groază ale locuitorilor care fugeau, încremeniți de spaimă, strigând ajutor, am alergat la un cetățean pe care l-am scos de sub ruine, apoi am trasat gardienilor toate ordinele necesare pentru a salva viața și avutul victimelor căzute pe sub dărâmăturile orașului.” Mărturiile de acest fel continuă cu zecile.
Din tabelul cu morții înregistrați la Panciu rezultă că, dintre decedați, cel mai în vârstă era un bărbat de 73 de ani, iar cel mai tânăr un băiețel de câteva luni. Răniții au fost trimiși la toate spitalele din regiune, inclusiv la spitalele din Tecuci și Galați. Astfel s-au întâmplat evenimentele tragice la Panciu, localitate rasă de pe fața pământului de Marele Cutremur. Nimic nu a mai rezistat acolo de pe vremea acestui seism, cu excepția Gării din localitate. Conform documentelor existente în Arhivele Naţionale Vrancea, aflăm că: „În Focşani au murit 22 de oameni şi 45 au fost răniţi. Cutremurul a dărâmat un sfert din locuinţele oraşului, a deteriorat un alt sfert şi a afectat 25% din case într-o proporţie mai redusă. A avariat şcolile primare şi secundare, iar cursurile au fost suspendate. Localurile instituţiilor publice au fost grav deteriorate, mai ales localul Primăriei Focşani. Majoritatea bisericilor au fost dărâmate, iar restul avariate serios”. Pagube importante au fost înregistrate și în Brăila, Galați, Tecuci, Focșani, Turnu Măgurele, Câmpulung, Târgoviște, Mizil, Râmnicu Sărat, Iași, Bârlad și Buzău. De asemenea, se spune că mai mult de 25% din zona construită a Bucureștiului a fost afectată. Tot atunci, a avut loc prăbușirea blocului Carlton, simbol al Bucureștiului interbelic și una dintre cele mai moderne clădiri ale vremii, construită din beton armat și prevăzută cu 12 etaje. Majoritatea persoanelor decedate în București în urma seismului se găseau în această clădire, neînregistrându-se niciun supraviețuitor în urma prăbușirii ei. Primul număr, de după cutremur, al ziarului ”Universul”, includea un articol referitor la acest eveniment care reda o imagine catastrofală: ”…. „Panica produsă a fost cu atât mai mare și mai grozavă, cu cât majoritatea locuitorilor a fost surprinsă în somn. […] Mișcările seismice ne-au situat aproape de catastrofa totală. […] Automobilele și taxiurile gonesc undeva spre periferii. Lumea se teme de o nouă repriză seismică. Pe străzi, sirenele pompierilor alarmează și mai mult sufletele. […] Cea mai mare parte a populației din centrul Capitalei s-a refugiat în Cișmigiu. Blocul «Carlton» s-a prăbușit. La locul groaznicului sinistru au venit toate posturile de pompieri, cari degajează terenul.” Cutremurul a cauzat și importante efecte morfologice la nivelul scoarței terestre, în special în regiunile subcarpatice din Muntenia și Moldova; aceste efecte s-au manifestat prin alunecări de teren, fisuri, tasări, formarea de crăpături în straturile superficiale ale scoarței, țâșniri de apă din crăpăturile formate paralel cu cursurile râurilor. În județul Covasna s-a format o fractură lungă de cca. 150 m, în lungul căreia au apărut pungi de noroi. În urma cutremurului, geologul Ion Atanasiu (1892–1949) a realizat un prim studiu științific și a creionat harta seismică a României. Ulterior, în perioada postbelică, experții au elaborat noi norme de construcție, care au fost aplicate la toate clădirile. La 80 de ani de la producerea acestei catastrofei, să ne amintim de cei care au pierit în acea zi şi să încercăm să ne însuşim câteva reguli minime care ne-ar ajuta în astfel de situaţii. Întrucât mişcarea seismică este un eveniment imprevizibil, apărut de regulă prin surprindere, este necesar să cunoaştem bine modul şi locurile care pot asigura protecţie în toate împrejurările: acasă, la serviciu, în locurile publice etc. Aceasta, cu atât mai mult cu cât timpul pe care îl avem la dispoziţie pentru realizarea unei oarecare protecţii este foarte scurt. Regulile de comportare şi măsurile de protecţie în caz de cutremur trebuie să le realizăm înainte de producere, pe timpul producerii cutremurului şi după ce mişcarea seismică a trecut. (ISU Vrancea)
