Vineri, 14 iunie, la sediul central al Bibliotecii Județene ”Duiliu Zamfirescu” a avut loc lansarea volumului „Focșaniul din povestea mea”, rezultatul unui proiect inițiat în urmă cu doi ani de un grup de elevi (clasele V-XII) ai Colegiului Național ”Al.I.Cuza”, coordonați de Ana-Maria Cornilă Norocea, profesor de limba și literatura română, în parteneriat cu Biblioteca Județeană. La debutul proiectului, elevii cuziști au fost provocați să creeze istorii despre diverse locuri din Focșani, ilustrându-și textul cu o fotografie a spațiului evocat. “Proiectul nostru s-a vrut un fel de artă de a privi (insistent, printre gene, curios, imaginar) și de a transcrie (ludic, melancolic, poetic, sensibil, filosofic, fantastic) Focșaniul. Ne-am dorit o antologie deschisă din sufletele scriptorilor către sufletul orașului. Deoarece suntem, în bună parte, și ceea ce locuim”, a spus Ana-Maria Cornilă-Norocea.
În acest demers, elevilor li s-au alăturat câțiva scriitori vrânceni: George Cornilă, Constanța Cornilă, Culiță Ușurelu, Mariana Vicki-Vârtosu, Elena Plopeanu, dr. Teodora Fîntînaru, Adrian Țiglea. Volumul, apărut în 2019 la Editura Armonii Culturale, reunește textele rezultate în urma proiectului, împreună cu fotografiile realizate de elevi, devenind un fel de album de suflet despre Focșani, în care creativitatea scrierilor și a imaginilor e dublată de calitatea grafică asigurată de editor. Autorii volumului au scris despre spațiile care pentru ei s-au transformat în adevărate centre spirituale – parcul Bălcescu, statuia lui Cuza, o bancă din parc, o bancă din fața Colegiului Cuza, o alee din parc, fostul ISEH, Tribunalul, Casa de Cultură, Gara, Teatrul, Monumentul din Piața Unirii, Catedrala Sfânta Parascheva, Biblioteca Județeană cu diversele ei sedii/secții, Muzeul de istorie, Primăria.
Iată câteva fragmente care vor deschide, poate, apetitul de a citi Focșaniul, așa cum este scris în volum, dar și așa cum se scrie permanent sub ochii noștri.
„Aș vrea să te întreb dacă ai avut vreodată curaj, adică dacă ți-ai permis să visezi sub mângâierea blândă a soarelui ,sub suspinul tremurând al cerului și să-ți pui speranța fix la limita dintre cer și pământ. Hai să visăm! Te rog, hai să visăm! E adevărat faptul că oriunde este permisă visarea , dar fiecărui individ îi corespunde un loc anume prielnic visării” (Bîtcă Elena).
„Muzeul este zidit cu rolul de a ajuta la estomparea ceasului și calendarului, vorbind totuși despre frumusețea istoriei- știință și artă a timpului” (Bădica Riana).
„Deşi marea majoritatea oamenilor vizitează lumea, vrând să descopere cât mai mult din ceea ce îi înconjoară, eu unul am rămas, de când mă ştiu în aceeaşi căsuţa părintească. Nu am avut nevoie să plec nicăieri pentru a vedea locuri noi, a fost suficient să privesc lumea din jurul meu schimbându-se” (Claudia Nica).
„Mă voi plimba pe străzile care odinioară mi-au conferit revelații uimitoare, privind oamenii alergând fără vreo existență a creuzetului de sens, voi medita asupra rostului vieții omului. Toate aceste locuri vor deveni doar amintiri pe care mai devreme sau mai târziu mintea mea le va claustra pe vecie în sertarul “Banalități metafizice”. Voi constata că nu pot spune “acasă” decât sufletului meu, eului meu care se zbate să schimbe lumea din banal în utopic, din rău în bine, din ceea ce cred alții că este bine în ceea ce ar trebui să fie considerat a fi bine, exact ca în filosofia lui Kant, acea ordine ideală. Focșaniul reprezintă pentru mine locul în care mi-am găsit liniștea sufletească și totodată persoanele de care, poate, cu puțin noroc karmic, nu mă voi despărți niciodată” (Niculai Diana-Cătălina).
„Prin urmare, Focșaniul marchează primul capitol al existenței mele de cititor și om de litere, străzile sale purtându-mi pașii spre viitor, băncile odihnindu-mi amintirile, iar castelele, apărându-mi sufletul, ascuns printre rafturile bibliotecii” (Ion Nicoleta).
„Când EA credea că nu își va împărtăși iubirea niciodată,simțind că se va îneca în valurile propriilor sentiment,a apărut EL. I-a legat un lucru simplu, un lucru de care se împiedicau zilnic: banca din fața liceului unde ei învățau” (Strătulat Georgiana).
„Iubirea ne face docili în faţa ei, iar cei care se iubesc, se așteaptă. Ei: două busturi, aflate la distanță. Dacă ar putea să scrie despre dragostea lor, ar face-o, însă nu au mâini. Au inimă.” (Chivu Valentina Daniela)
”Situat, într-o geografie personală, între Roman (locul nașterii) și București (locul anilor frumoși ai studenției), Focșaniul rămâne acasă. E spațiul în care a înmugurit conștiința, în care s-a format apetitul cultural, în care am întâlnit oamenii de bază ai destinului meu” (Ana-Maria Cornilă-Norocea).
Lansarea volumului, moderată de Adrian Țiglea – PR biblioteca județeană – a prilejuit un dialog cald, reflexiv, ludic, pe tema Focșaniului din poveștile oamenilor săi. Invitații au citit din propriile texte sau din textele scrise de colegii lor, au rememorat, au reimaginat, au reinterpretat orașul ce îi adăpostește. Au descoperit noi locuri despre care ar vrea să scrie și noi viziuni asupra spațiilor despre care au scris deja. Concluzia ? Focșaniul ne adresează invitația să îl citim. Și să îl transformăm în cărți. (sursa: Colegiul Național ”Al. I. Cuza” Focșani)
