Pompierul lunii iunie 2019, plutonier adjutant Grosu Vlăduţ, are o experienţă diversă în cariera militară. În anul 1997 era înrolat în armată la Inspectoratul de Jandarmi Judeţean Vrancea. După terminarea stagiului militar, în anul 1999, a dat examen de încadrare ca subofiţer la aceeaşi unitate dar „n-a fost să fie”. Se simţea atras de haina militară aşa că în anul 2002 s-a hotărât să devină militar angajat pe bază de contract la U.M. 01270. Deoarece a demonstrat o bună pregătire militară, în anul 2004 a plecat pentru şase luni în misiune în Afganistan. Acolo a învăţat îndemnul unui comandant „Să nu uitaţi că înainte de fi militari sunteţi oameni!” Acest motto l-a ghidat în profesie şi l-a determinat în anul 2006 să participe la examenul de încadrare ca subofiţer la Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă „Anghel Saligny” al judeţului Vrancea. De 13 ani, de când este pompier, spune că şi-a găsit locul „pentru mine este mai mult decât o meserie. În primul rând este o provocare. Sunt multe riscurile pe care ţi le asumi, însă mie această meserie îmi oferă doza de adrenalină zilnică necesară. Dacă în armată te pregăteşti pentru a participa la un război care e posibil să nu aibă loc niciodată, ca pompier te pregăteşti în fiecare zi pentru cele mai grele intervenţii din cauza pericolelor la care oamenii sunt expuşi. Chiar dacă ne antrenăm zilnic pentru misiuni dificile, realitatea ne-a demonstrat că se poate şi mai rău. Doar în echipă am reuşit să schimbăm cursul evenimentelor.”
Plutonierul adjutant Grosu Vlăduţ ştie acest lucru pentru că aşa s-a întâmplat şi pe 18 iunie a.c. când un apel la 112 anunţa că o persoană se află căzută într-un canal în cartierul Unirea al oraşului Odobeşti. Echipajul, din care făcea parte şi el, s-a deplasat la locul indicat în cel mai scurt timp. Au ajuns acolo în câteva minute şi au găsit într-un canal adânc de aproximativ 4 m cu un diametru de 80 cm, un bărbat în stare de inconştienţă. Colegii s-au privit în ochi unii pe alţi, moment în care instantaneu a simţit impulsul de a coborî având presentimentul că el este cel care trebuie să salveze victima. S-a echipat şi a trecut la acţiune. Spaţiul îngust îngreuna misiunea, de aceea a stabilit dinainte câteva semne cu colegii prin care să comunice. A coborât în canal cu ajutorul kit-ului de salvare şi imediat l-a izbit mirosul puternic de dejecţii dar a trecut rapid la evaluarea primară a bărbatului. A verificat dacă are răni vizibile sau sângerează iar apoi i-a luat pulsul. Din fericire, acesta prezenta semne vitale. I-a pus masca de oxigen iar atunci bărbatul a reacţionat şi a inhalat aer puternic. Cu toate acestea, a rămas inconştient. L-a legat cu centurile de siguranţă, l-a îmbrăţişat şi când totul a fost pus în regulă a făcut semn colegilor să-l extragă. Odată ajunşi la suprafaţă, victima a fost repede preluată de echipajul S.A.J. aflat la faţa locului. Misiunea a fost încheiată cu succes, fiindcă ulterior s-a interesat de starea acesteia şi a aflat că a fost externată în stare ameliorată. Pentru curajul dovedit în această misiune, plutonier adjutant Grosu Vlădut, a fost desemnat „Pompierul lunii iunie”.
Devotamentul pentru semeni l-a demonstrat la ieşirea din următoarea tură de serviciu, pe 22 iunie. În timp ce se deplasa către domiciliu, între localităţile Coteşti şi Urecheşti a întâlnit un accident de circulaţie între două autoturisme. A oprit, s-a îndreptat spre locul respectiv, unde a observat că o persoană se afla blocată într-unul dintre autoturisme. Întâmplarea a făcut ca victima să-i fie şi vecin. Dat fiind că echipajele specializate nu ajunseseră încă la locul intervenţiei, martorii s-au organizat pentru a scoate victima. Ştiind că, dacă există leziuni la coloana vertebrală, extragerea putea face mai mult rău decât bine, subofiţerul a trecut la coordonarea acţiunii. A mobilizat doi participanţi la trafic şi a reuşit să extragă, în siguranţă, victima din autoturism. Între timp au ajuns colegii de la SMURD şi descarcerare dar şi echipajele SAJ care au preluat pacientul.
Reuşita unor astfel de acţiuni se datorează profesionalismului, stăpânirii de sine şi echilibrului care-l caracterizează. La fel ca şi pentru ceilalţi colegi, ne arătăm preţuirea şi-l felicităm pentru realizările lui. Sperăm ca dorinţele lui să fie permanent îndeplinite pentru că la înmânarea diplomei ne-a mărturisit „Pe viitor îmi doresc să fiu sănătos, să îndeplinesc cu succes, alături de echipă, misiunile încredinţate şi după fiecare zi de serviciu să ajung acasă să-mi îmbrăţişez familia!”. Suntem mândri de tine şi fericiţi că te avem în echipa noastră! (ISU Vrancea)
