La fel ca în anii precedenți, în sâmbăta dinaintea Sărbătorii Floriilor s-a desfășurat o procesiune specială pe arterele principale din Focșani. Procesiunea a avut două puncte de plecare: biserica „Sfântul Voievod Ștefan cel Mare” din cartierul Sud și biserica „Sfinții Apostoli Petru și Pavel” de pe bulevardul Independenței, continuând până la biserica „Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul” din Piața Unirii. La eveniment au participat sute de credincioși din județ. În lăcașul de cult din centrul Focșaniului, Înaltpreasfințitul Părinte Ciprian a oficiat Vecernia cu Litie, apoi i-a întâmpinat pe participanții la procesiune în fața bisericii, unde a sfințit icoana sărbătorii și a citit rugăciunea de binecuvântare a pelerinilor.
În predica sa, Întâistătătorul Eparhiei Buzăului și Vrancei a evidențiat semnificațiile duhovnicești ale praznicului Floriilor. „Cele două evenimente pregătitoare, învierea lui Lazăr și ungerea din Betania, petrecute cu șase zile înainte de Paștile iudaice, au fost, de fapt, o prevestire a morții, îngropării și Învierii Mântuitorului Iisus Hristos. A doua zi, așezându-Se pe un mânz de asină, Domnul Iisus, însoțit de ucenici, S-a îndreptat spre cetatea Ierusalimului, unde mulțimea evreilor care auzise deja despre minunea învierii lui Lazăr cel mort de patru zile L-a întâmpinat ca pe un biruitor, purtând în mâini stâlpări de finic și ramuri de copaci, cântându-i osanale și aclamându-L ca Împărat al lui Israel. Citând cuvintele biblice: «Osana! Binecuvântat este Cel ce vine întru numele Domnului, Împăratul lui Israel!» (Ioan 12, 13), Îl identifica, în mod corect, cu Mesia cel mult așteptat, dar, din nefericire, conaționalii Săi nu L-au înțeles în sensul în care fusese tâlcuit de către profeții Vechiului Testament, ci ca pe un conducător, menit să-i elibereze de sub stăpânirea romană. Primirea triumfală pe care I-au făcut-o I se cuvenea pe bună dreptate, deoarece tocmai dovedise că El este biruitorul morții și, prin urmare, era Împăratul cerului și al întregului univers, nu doar al poporului ales. Însă Domnul Hristos nu venise pe pământ ca să întemeieze o împărăție lumească, ci ca să-i salveze pe oameni de sub stăpânirea morții și a diavolului. De aceea, intrarea Sa în Ierusalim era, de fapt, intrarea în Săptămâna Pătimirilor, pe care Și le-a asumat de bunăvoie, din iubire față de oameni, El fiind singurul care știa ce urma să se întâmple peste puține zile și că, în cele din urmă, va sfârși pe Crucea Golgotei, dar, prin propria moarte, avea să biruiască puterea morții și să învieze din morți ca un Dumnezeu Atotputernic, oferindu-le oamenilor șansa nemuririi și arvuna vieții veșnice”, a explicat Ierarhul. (sursa: Arhiepiscopia Buzăului și Vrancei)
