În urma recoltării, colectării și condiționării semințelor forestiere din rezervații de semințe sau plantaje, silvicultorii se asigură că din acestea vor rezulta cât mai mulți puieți apți pentru plantare. Pentru ca acest lucru să devină posibil, au fost identificate și amenajate porțiuni de teren special alese, denumite „pepiniere silvice”. Prima operațiune care se efectuează într-o pepinieră este cea de lucrare a solului, prin care sunt asigurate condițiile optime, necesare încolțirii semințelor și creșterii puieților. După coacere, semințele intră într-o stare de repaus, aceasta încetând când sămânța este pusă în condiții favorabile de umiditate și temperatură, realizându-se astfel pregătirea semințelor. Operațiunea de introducere a semințelor în sol și acoperirea lor în vederea realizării condițiilor de germinare și răsărire poartă denumirea de „semănat”.
Semănăturile sunt realizate în câmp deschis sau în spații protejate denumite „sere” sau „solarii”, cu scopul de a proteja plantulele de intemperiile atmosferice. Principalele lucrări de întreținere a plantulelor constau în udare, combaterea buruienilor, aerisirea spațiilor protejate la temperaturi mai mari de 30° C și protecția împotriva dăunătorilor. În solarii pot fi produși puieți cu rădăcinile protejate, care pot fi transplantați în orice perioadă a anului, fiind utilizați cu precădere acolo unde condițiile de vegetație sunt grele. Pentru dezvoltarea normală a plantulelor, odată cu creșterea acestora se efectuaează repicarea puieților, operațiune ce constă în transplantarea puieților proveniți din semănăturile din sere sau solarii în câmp. Odată ajunși la dimensiunile dorite, puieții sunt declarați apți de plantare și sunt folosiți în șantierele de împăduriri. (Direcția Silvică Vrancea – Credit: Cristian Mutică // Foto: Donie Ionuț)
