La începutul lunii ianuarie, după obișnuita rânduială, Înaltpreasfințitul Părinte Arhiepiscop Ciprian sugera un plan al acțiunilor din diferitele domenii de activitate ale slujirii preoțești. Repeta îndemnul de a arăta o atenție deosebită față de persoanele vârstnice, aflate în zone izolate sau greu accesibile, la care, din diferite motive, cei apropiați nu ajung sau o fac extrem de rar. În acest context, părintele Ovidiu Blăgan s-a gândit la enoriașa sa din apropierea satului Târâtu, din comuna Poiana Cristei, Călina Lungu, în vârstă de 79 de ani.
Stabilită aici încă de prin anii 1950, tanti Călina n-a acceptat să plece nici atunci când vecinii au părăsit locul, rând pe rând, așezându-se în zone mai ușor accesibile. N-a dorit să plece nici după moartea soțului – deși, așa cum ea însăși mărturisește, dacă s-a dus stâlpul casei, totul se părăginește –, nici acum când nepoții o roagă să coboare la ei, în sat. Nu a avut copii, dar cu dragoste și grijă părintească a crescut pe una dintre fiicele unei surori și pe copiii acesteia. Biserica, nepoții și cei câțiva vecini sunt singurele subiecte despre care vorbește bătrâna. Pretinde că nu-i lipsește nimic și felul în care o spune nu-ți permite să-i pui cuvântul la îndoială. Cei opt kilometri până la biserică nu sunt o problemă, deoarece are potecile ei, animalele sălbatice n-au necăjit-o niciodată, iar slăbiciunea trupului, din ultima vreme, e preluată de bățul pe care îl folosește ori de câte ori pornește la drum. Îi place să meargă la biserică și pentru că-L iubește pe Dumnezeu, dar și pentru că este o fire extrem de comunicativă. De fiecare dată, părintele Ovidiu Blăgan avea grijă să-i pună în bagaj un mănunchi de capete de lumânare, cu ajutorul cărora putea să-și mai alunge întunericul în nopțile lungi de iarnă. Lumină în suflet a avut și are din belșug, dar ne-am dorit să-i aducem și puțină lumină în casă. De aceea, în răstimpul dintre cele două valuri ale pandemiei, cu binecuvântarea și sprijinul Înalpreasfințitului Părinte Ciprian, sub coordonarea Sectorului Social-filantropic și misionar, am reușit să ducem la bun sfârșit un gând ivit la acest început de an și care devenea apăsător, ca orice făgăduință neîmplinită. Săptămâna trecută au fost montate cele patru panouri solare și toată instalația necesară pentru ca, în anii următori, în casa acestei femei singure, să poată funcționa câteva becuri și prize, iar pe timp de vară, chiar și un frigider. Resursele financiare au fost oferite de Arhiepiscopia Buzăului și Vrancei, Fundația Proiectele Pandorei, Protoieria Focșani II și Parohia Petreanu.
Vineri, 24 octombrie, am vizitat-o pe tanti Călina în lumea ei așezată în mijlocul pădurii îngălbenite de toamnă și populate de gândurile ei bune și frumoase. Ne-a rugat să mulțumim tuturor celor care au ajutat-o și, neputând face mai mult, ca orice bun creștin, dorește ca pe aceștia să-i răsplătească Dumnezeu cu Lumina din Împărăția Sa. (Pr. Oscar Frunză, Protopop al Protoieriei Focșani II)
