Prin decret prezidențial, caporalul vrâncean Iulian Cătălin Vlăsceanu a fost decorat cu Medalia „Bărbăție și Credință” clasa a II-a, cu însemn de război, pentru militari.
”Norocul ține cu cei bine pregătiți
Sunt caporalul Iulian Cătălin Vlăsceanu, am 22 de ani şi sunt mândru că după această misiune voi fi veteran al Armatei României. Fac parte din Batalionul 280 Infanterie Mecanizată “Căpitan Valter Mărăcineanu” din Focşani. Am intrat în armată la vârsta de 19 ani, mai exact din luna august a anului 2015, ca soldat profesionist la unitatea din care fac parte şi în acest moment.
În acest moment sunt împreună cu camarazii mei în misiune în Afganistan. Sunt la prima misiune de acest gen, iar decizia nu a fost deloc uşoară din cauza familiei, întrucât la început, mama mea nici nu a vrut să audă de aşa ceva. Am făcut raportul de participare la misiune fără ca dânsa să ştie, am susţinut toate testele, iar pe timpul pregătirii pre-dislocare, i-am spus mamei că în luna august voi pleca în Afganistan. A acceptat foarte greu ideea, însă într-un final a înţeles că să fi militar presupune o datorie faţă de ţară, un angajament pe care mi l-am asumat în momentul în care am depus jurământul.
Perioada pregătirii nu a fost o noutate pentru mine. Activând încă de când m-am angajat într-una din unităţile cu cea mai mare experienţă ale Armatei României, ritmul alert este ceva firesc. A fost, însă, o perioadă plină de provocări, datorită multitudinii de lucruri pe care am fost nevoit să le învăţ, într-un timp relativ scurt, pentru a putea face faţă provocărilor unui teatru de operaţii. Ghidat de motto-ul „norocul ţine cu cei bine pregătiţi” am reuşit să o traversez perioada de pregătire cu brio la până la final.
Acomodarea în Afganistan nu a fost una dificilă. Suntem un pluton unit, în cadrul căruia acţionăm unul pentru altul. Prin urmare, colegii cu experienţă şi-au dat silinţa ca pe perioada de tranziţie, noi, cei mai tineri, care am păşit prima dată pe tărâmuri afgane, să ne acomodăm cât mai repede şi mai uşor. În cele aproape şase luni de misiune în teatrul de operaţii Afganistan, am executat toată gama de misiuni specifice, în principal, misiuni de patrulare de prezenţă în zona de responsabilitate a batalionului.
Pentru un militar, recuperarea zilnică după îndeplinirea fiecărei misiuni este foarte importantă. În mare parte îmi aloc timp pentru odihnă şi pentru a lua legătura cu familia şi cei dragi de acasă. Dacă timpul îmi permite, mă relaxez împreună cu ceilalţi camarazi ai mei, la un tenis de picior, iar uneori, seara, poate un joc video sau un film. Misiunea în sine este o experienţă care cu siguranţă mi-o voi aminti întotdeauna, însă imaginea copiilor din zona de responsabilitate, pe chipurile cărora am reuşit alături de colegii din pluton să aducem un zâmbet, fie el fugar sau de durată, va rămâne pentru totdeauna.
Am avut şi momente dificile. Cel mai dificil a fost cel în care, pe 15 septembrie anul trecut, în urma unui atac cu o maşină capcană asupra patrulei noastre, colegul şi camaradul nostru, eroul sublocotenent (pm) Mădălin Stoica, a decedat. Mă aflam în autovehiculul militar care a fost lovit, dar cu ajutorul camarazilor şi al familiei care m-a sprijinit continuu, am reuşit să depăşesc momentul.
Întoarcerea acasă este una mult aşteptată, mai ales din partea familiei. Însă şi eu sunt nerăbdător să îi revăd şi să îi strâng în braţe. Planurile mele de viitor sunt legate tot de armată, admiterea la şcoala de subofiţeri fiind primul gând la întorcerea acasă. Nu este de neglijat nici faptul că îmi doresc să-mi întemeiez o familie, iar într-o bună zi mi-aş dori să pot face primii paşi către o unitate de forţe speciale din ţară.
Colegilor vânători de munte, care ne vor înlocui peste câteva săptămâni, le doresc o misiune uşoară, fără evenimente şi Dumnezeu să îi ocrotească să revină cu bine acasă.”
Sursa: Facebook Iulian Cătălin Vlăsceanu
