Nenea Marin Său, de 68 de ani, din Focșani, trăiește de șapte ani grație ajutorului pe care îl primește periodic, de la doi pompieri vrânceni. În anul 2012 a fost diagnosticat cu trombocitopenie cronică, o boală a sângelui extrem de rară. Cum bărbatul are o grupă de sânge la fel de rară ca boala, 0 cu RH negativ, pentru a putea supraviețui are nevoie de trombocite de la persoane compatibile cu el. Trombocitele, cunoscute şi cu denumirea de plachete sanguine, sunt cruciale în procesul normal de coagulare a sângelui. “Transplant medular nu se poate face pentru că este o grupă foarte rară și nu sunt persoane compatibile. Așa am ajuns să-i cunosc pe cei doi pompieri”, spune Marin Său despre salvatorii cu care a făcut cunoștință în urmă cu șapte ani. De atunci și până azi, la interval de 40-50 de zile, Marin Său primește constant trombocite de la pompieri. Unul dintre ei, plt. major Florin Tăbăcaru, spune că a mai făcut un astfel de gest și în alte două cazuri similare, dar din păcate persoanele pe care a vrut să le salveze atunci nu mai sunt în viață.
“Este o procedură mai complexă să donezi trombocite, față de ce înseamnă să donezi sânge, dar gândindu-mă că donarea înseamnă viață am răspuns pozitiv. În cei șapte ani, relația a continuat atât prin procedura de donare trombocite, cât și personal, în diferite situații. Toți avem puterea de a salva o viață prin puterea de a dona o picătură de sânge. Este strigător la cer că numai 2% din români donează. Este un impact emoțional pentru fiecare care donează, îl ridică moral și îl face să se simtă un salvator, ceea ce de fapt suntem ca personal angajat al acestei instituții”, spune Florin Tăbăcaru.
La rândul său, plutonierul adjutant Petrică Dumitru spune că donează sânge din 1989, dar nu a știut că are o grupă de sânge așa de rară până când a aflat, de la medicii Spitalului Militar, pentru care a lucrat pe vremuri, că doar trei angajați din 300 au aceeași grupă de sânge cu el. Fapt pentru care a conștientizat că viața este prețioasă. Iar la nenea Marin se gândește mereu ca la tatăl lui. “Donez numai pentru nea Mărin, de șapte ani, pentru că nu se poate mai mult. Trebuie să fii sănătos perfect, că altfel nu poți să donezi, pentru că se mai poate întâmpla să fii răcit, dar de obicei nu a fost cazul. Când am fost programat m-am prezentat la centru și am donat”, spune Florin Tăbăcaru.
De curând, Marin Său a devenit bunic și a putut să meargă în Anglia să-și strângă nepotul în brațe. Iar, cu ajutorul Bunului Dumnezeu și al celor doi pompieri, “copiii lui de sânge”, va avea ocazia să-și vadă nepotul mare.
