Pentru că toată lumea se pricepe la fotbal, mă bag și eu cu câteva rânduri pornite de la partida România-Danemarca, scor 0-0. Încă o dată s-a văzut că atât se poate acum. Fotbaliștii actuali nu au aceeași valoare precum cei din anii `80, din anii `90. Asta e realitatea, oricât încercăm să ne amăgim cu câte un Mutu, un Chivu, un Alibec, un Stanciu, un Keșeru sau un Raț. Chiar dacă apar niște ”meteoriți” precum R. Marin, Benzar, Rotariu, Ivan sau Andone. Deocamdată, nivelul fotbalului românesc este departe de ceea ce-am vrea. Tot ce s-a întâmplat bun cu echipa națională după 1990 s-a ”supt” din seva acumulată până la data respectivă. Când s-a epuizat resursa, s-au terminat și performanțele. Despre groparii și profitorii milionari ai fotbalului românesc am mai scris, se cunosc, în ciuda faptului că o fac pe ”onorabilii”, în frunte cu ”binomul” (că tot e un cuvânt la modă) Sandu-Dragomir. Iar acum se dau unii cu capul de pereți și se întreabă de ce nu avem fotbal/ fotbaliști de calitate, după ce au stat cu capul la cutie și au tăcut mâlc (din interes, bineînțeles) atâția ani.
Ce-am văzut/ auzit după meciul anost al naționalei României cu Danemarca? O mașinărie de manipulare pregătită dinainte, pe diverse paliere, împotriva conducerii Federației de Fotbal și a selecționerului Cristoph Daum. Operațiunea a fost pregătită special pentru cazul în care tricolorii nu ar fi câștigat meciul (previzibil, dacă suntem realiști). Toți cei implicați s-au bucurat că le-au ieșit cărțile și România nu a câștigat partida (oare ce mai ziceau dacă tricolorii ar fi obținut victoria?). Și s-au pornit atacurile minuțios pregătite, inclusiv din studiourile Televiziunii Române, o mega-instituție mare mâncătoare de bani publici. Comentatori, jurnaliști și invitați deopotrivă au mers, în cea mai mare parte, pe aceeași linie de atac. Angajații TVR, care n-au văzut până acum dezastrul din sportul românesc în general și din fotbal în special, s-au aruncat în acuzații și atacuri la adresa conducerii FRF și a lui Daum. În același timp, i-au ridicat în slăvi pe fotbaliștii așa-numitei Generații de Aur. Care se formaseră, în majoritate covârșitoare, înainte de 1990. După, s-a cam ales praful, așa cum a prezis Hagi. De altfel, Hagi este singurul reprezentant al acelei generații care construiește ceva pentru fotbalul românesc. Asta după câteva dușuri reci, atât în Turcia cât și cu naționala României. Este un căutător și șlefuitor de talente, știe fotbal și este implicat total. În rest, ceilalți fotbaliști au avut doar succese sporadice în activitatea de antrenor: Dan Petrescu, Dorinel Munteanu, Mircea Rednic, Boloni, Lăcătuș, Cîrțu ș.a. nu se pot lăuda cu rezultate superioare constante. De altfel, este știut faptul că marii fotbaliști nu au avut același succes în meseria de antrenor. Revenind la ditirambele de la TVR, angajații pe care noi îi plătim s-au aruncat ca șacalii pe ”muribunda” formată din Burleanu&comp, Daum&Naționala. Acompaniați și de alții, precum bătrânul Ovidiu Ioanițoaia, hârșit în multe, cunoscător al racilelor din fotbalul românesc, care a descoperit, recent, problemele din sportul-rege. Dar ce-ai făcut până acum, domnule Ioanițoaia? Câte campanii de presă de devoalare a combinațiilor, corupției, blaturilor, mocirlei din fotbalul românesc din perioada 1990-2014/2017 a dus? De ce s-a complăcut în tăcere? O fi avut ceva de câștigat? Câte campanii de presă de susținere a programelor de sport pentru copii și tineret a coordonat? Și mai era unul în studio care vrea să fie președinte al FRF – fostul arbitru Cristi Balaj – și care își dădea cu părerea. Se știe că Balaj reprezintă, deocamdată, varianta Generației de Aur pentru preluarea conducerii FRF din 2018. Așadar, atacurile lui Cristi Balaj erau ”dezinteresate”, desigur.
În afara faptului că niciun membru al Generației de Aur nu a demonstrat reale calități manageriale sau de antrenor (cu mici excepții dar sporadice), mulți i-au luat acum în brațe și le ridică osanale, unele electorale. Cum spuneam, Hagi crește ca antrenor odată cu Academia&Viitorul și cam atât. Ionuț Lupescu și-a găsit un loc călduț pe la UEFA, Belodedici e prin FRF, Prunea s-a integrat în sistemul combinațiilor, pus la punct de corifeii Pădureanu, Pinalty, Buduru, Badea, Copos, Becali, Borcea, Kassai și ceilalți ca ei. În rest … doar speranțe, nu certitudini de mari antrenori sau conducători. Obsesia cu Gică Popescu ar trebui abandonată. Popescu plătește, încă, pentru toți cei din Generația de Aur care s-au lăsat seduși de meschinăriile clanului Becali. Iar revenirea în fruntea fotbalului românesc, chiar dacă nu direct, ci prin emuli, a celor care doar au profitat și au distrus, care au pârjolit, practic, viitorul acestui sport în România, precum Sandu-Dragomir-Becali ș.a.m.d., chiar că nu este o opțiune. Sigur, nume precum Hagi, Popescu, Chivu, Balaj, Moldovan, Stelea, Lupescu, Petrescu, Ilie etc sunt decente, dar ce/cine se află în spatele lor? Cristoph Daum nu pare un antrenor capabil să rezolve problemele din fotbalul românesc. Dar nici nu i s-a cerut așa ceva și nici nu cred că are vreunul sănătos la cap această cerință. Obiectivul Naționalei lui Daum este EURO 2020, nu CM 2018, știe toată lumea ”amănuntul” ăsta. Cred că nici măcar Mircea Lucescu nu ar reuși să facă minuni în acest moment, că alt antrenor român, în adevăratul sens al cuvântului, nu găsesc. Cu Hagi, Șumudică, Olăroiu, Rednic sau Răzvan Lucescu pe banca tehnică am avea, cred, același gen de discuție ca în cazul lui Daum. Bine, măcar, că am scăpat de Iordănescu și Pițurcă. Tricolorii n-au mai dat gol de 4 meciuri dar fotbalul nostru este înconjurat de o mulțime de goluri, care s-ar putea uni și forma o mare prăpastie.
