Institutul Național pentru Studierea Holocaustului din România „Elie Wiesel” și Fundația Freedom House România au organizat la Muzeul de Istorie Națională și Arheologie din Constanța evenimentul „Imagini din trecut. Holocaustul din România”, care a constat într-o dezbatere și în vernisajul unei expoziții de bandă desenată, ce prezintă experiențele evreilor și romilor constănțeni în perioada Holocaustului în România. Evenimentul se înscrie într-o serie de astfel de acțiuni susținute de Freedom House și Institutul „Elie Wiesel” în 10 județe din România (Bihor, Botoșani, Cluj, Constanța, Dâmbovița, Gorj, Maramureș, Prahova, Sibiu, Timiș), toate acestea realizate în cadrul proiectului cultural-educațional „Visualising The Past Through Graphic Novels. Prompting Local Involvement For Holocaust Remembrance In Romania” finanțat de Uniunea Europeană prin programul Citizenship, Equality, Rights, Values (CERV-2022-CITIZENS-REM).
Dezbaterea – deși organizată la aproape douăzeci de ani (!) după ce statul român a recunoscut oficial Holocaustul din România, odată cu publicarea Raportului Final al Comisiei Internaționale pentru Studierea Holocaustului din România – se dovedește mai necesară ca niciodată, în contextul unei creșteri, în ultimii ani, a tendințelor, a curentelor extremiste din țările europene. Potrivit declarațiilor Anei Bărbulescu de la Institutul Național pentru Studierea Holocaustului din România „Elie Wiesel“, procentul celor care nu cunosc adevărul istoric scade constant, însă greu sesizabil, iar asta din cauza faptului că, susține aceasta, mentalitățile colective se schimbă foarte greu.
Istoricul Daniel Citirigă, prodecanul Facultății de Istorie și Științe politice din cadrul Universității Ovidius din Constanța, a dat citire unui fragment din „Noaptea”, romanul autobiografic al lui Elie Wiesel: „Niciodată nu voi uita acea noapte, prima noapte în lagăr, care s-a transformat într-o lungă noapte, de şapte ori blestemată şi de şapte ori pecetluită. Niciodată nu voi uita fumul. Niciodată nu voi uita fețişoarele copiilor, ale căror trupuri le-am văzut transformându-se în rotocoale de fum sub un cer albastru tăcut. Niciodată nu voi uita acele flăcări care mi-au distrus credinţa pentru totdeauna. Niciodată nu voi uita acea tăcere nocturnă care m-a lipsit, pentru eternitate, de dorinţa de a trăi. Niciodată nu voi uita acele momente care mi-au ucis Dumnezeul şi sufletul şi mi-au transformat visele în ţărână. Niciodată nu voi uita aceste lucruri, chiar dacă aş fi condamnat să exist la fel de mult ca Dumnezeu Însuşi. Niciodată”.
Articolul complet, pe PRESShub.
