Institutul de Sănătate Publică a actualizat definiţiile de caz pentru Sindromul respirator acut cu noul coronavirus precum și ale decesului pacientului confirmat cu SARS-CoV-2.
Caz suspect
Orice persoană cu infecție respiratorie acută (debut brusc cu cel puțin unul din următoarele simptome: tuse, febră, dificultate în respirație (scurtarea respirației)
SAU
Orice persoană cu pneumonie, bronhopneumonie +/- pleurezie
SAU
Orice persoană cu infecție respiratorie acută severă (SARI) (febră sau istoric de febră ȘI tuse ȘI dificultate în respirație (scurtarea respirației) ȘI care necesită spitalizare peste noapte)
Notă: Pentru copiii cu vârsta până la 16 ani, care prezintă manifestări gastro-intestinale
(vărsături, diaree) neasociate cu alimentația, se poate suspecta infecția cu SARS-CoV-2.
Definițiile COVID-19 comunitar sau IAAM
Un caz COVID-19 poate fi de origine comunitară sau asociat asistenței medicale (IAAM), în funcție de:
– numărul de zile anterioare datei debutului sau a confirmării în laborator, după data internării într-o unitate sanitară (spital, centru de dializă), centru rezidențial de ședere prelungită (ziua 1);
– argumentele din investigația epidemiologică privind originea comunitară sau IAAM (apartenența cazului la focare de infecții cu una sau alta dintre origini)
Pot exista următoarele situații:
Caz COVID-19 comunitar
– simptome prezente la internare sau debut în primele 48 de ore după internare;
– debut în zilele 3-7 după internare și o suspiciune puternică de transmitere comunitară
(apartenența la un focar de cazuri comunitare);
Caz COVID-19 asociat asistenței medicale (IAAM)
– debut după 48 ore de la internare și o suspiciune puternică de transmitere asociată asistenței medicale;
– cazurile la personalul medico-sanitar și auxiliar, dacă nu există argumente puternice în favoarea unei transmiteri comunitare;
Cazurile cu debut în primele 14 zile după externarea dintr-o unitate sanitară pot fi:
– IAAM, dacă debutul are loc în primele 48 de ore după externare;
– cu origine incertă, în cazul debutului la 3-14 zile după externare, dacă nu există argumente puternice în favoarea unei origini comunitare sau IAAM.
Atribuirea unei categorii de transmitere sau alteia ar trebui făcută după o evaluare atentă a fiecărui caz în parte.
Caz confirmat – O persoană cu confirmare în laborator a infecției cu SARS-CoV-2, indiferent de semnele și simptomele clinice. Contactul direct este definit ca:
– Persoană care locuiește în aceeași gospodărie cu un pacient cu COVID-19;
– Persoană care a avut contact fizic direct cu un caz de COVID-19 (ex. strângere de mână fără igiena ulterioară a mâinilor);
– Persoană care a avut contact direct neprotejat cu secreții infecțioase ale unui caz de COVID-19 (ex. în timpul tusei, atingerea unor batiste cu mâna neprotejată de mănușă);
– Persoană care a avut contact faţă în față cu un caz de COVID-19 la o distanţă mai mică de 2 m şi cu o durată de minim 15 minute;
– Persoană care s-a aflat în aceeași încăpere (ex. sala de clasă, sală de ședințe, sală de așteptare din spital) cu un caz de COVID-19, timp de minimum 15 minute şi la o distanţă mai mică de 2 m;
– Persoană din rândul personalului medico-sanitar sau altă persoană care acordă îngrijire directă unui pacient cu COVID-19 sau o persoană din rândul personalului de laborator care manipulează probe recoltate de la un pacient cu COVID-19, fără portul corect al echipamentului de protecție*.
*Personalul medical care a purtat echipamentul de protectie corespunzător tipului de îngrijire acordată NU ESTE CONSIDERAT CONTACT DIRECT.
Legătura epidemiologică ar fi putut avea loc în perioada de 14 zile anterioare datei debutului.
Decesul cu COVID-19 este definit ca decesul survenit la un pacient confirmat cu COVID-19, cu excepția situațiilor în care există o altă cauză clară de deces care nu poate fi în relație cu COVID-19 (ex.traumatism, hemoragie acută majoră, etc) și la care nu a existat o perioadă de recuperare completă între boală și momentul decesului. Decesul la un pacient confirmat cu COVID-19 nu poate fi atribuit unei boli pre-existente (de ex. cancer, afecțiuni hematologice etc.) și COVID-19 trebuie raportată ca și cauză a decesului, independent de condițiile medicale preexistente care se suspectează că au favorizat evoluția severă a COVID-19.
COVID-19 trebuie menționată pe certificatul de deces drept cauză a decesului pentru toate persoanele decedate la care COVID-19 a cauzat sau se presupune că a cauzat sau a contribuit la deces. De asemenea, menționăm că, potrivit Ordinului MS nr.961/2020 pentru
modificarea și completarea Ordinului ministrului sănătății nr. 555/2020 privind aprobarea Planului de măsuri pentru pregătirea spitalelor în contextul epidemiei de coronavirus COVID-19, a Listei spitalelor care asigură asistența medicală pacienților testați pozitiv cu virusul SARS-CoV-2 în faza I și în faza a II-a și a Listei cu spitalele de suport pentru pacienții testați pozitiv sau suspecți cu virusul SARS-CoV-2, cazurile confirmate COVID soldate cu deces la care testele RT-PCR în dinamică din spută/aspirat bronșic sunt negative (2 teste) pot fi considerate deces datorat infecției cu SARS-CoV-2 dacă clinicianul evidențiază semne și simptome înalt sugestive și decesul este corelat cu evoluția clinică determinată de COVID. În situația în care apare necesitatea clarificării cauzei decesului, se indică examene RT-PCR din țesut pulmonar recoltat de către medicul specialist anatomie patologică/medicină legală fără
a fi necesară necropsia.” (sursa: INSP)
