Liliana Nechita trăiește de 15 ani în Italia și este un apărător activ al drepturilor românilor care muncesc în această țară. A devenit cunoscută după ce a publicat, în 2014, „Cireșe amare”, o carte în care vorbește despre badante, femeile care îngrijesc bătrâni în peninsula italiană. PressHUB a discutat cu Liliana Nechita despre greutățile prin care trec românii din străinătate – și despre care mulți din țară nu știu, despre complicitatea statului italian cu cei care exploatează badantele, despre lipsa de interes a statului român, dar și despre comunism. Liliana Nechita a publicat trei cărți până acum: Cireşe amare (2014), Împărăteasa (2017), ambele traduse în Italia, iar recent Pâine cu ceva, toate apărute la editura Humanitas.
Iată principalele declarații ale Lilianei Nechita:
- L-am întrebat cum e viața în țară și mi-a răspuns așa: „Dacă ai un purceluș, dacă ai părinți la țară care să-ți mai dea câte ceva etc, mai reziști, altfel nu se poate.”
- Aș veni în țară, dar dacă cineva s-ar comporta urât cu mine în administrația publică sau în sistemul sanitar, aș pleca în Italia imediat.
- „Depozitul” este un loc unde cei care au nevoie de un om care să muncească trec dimineața cu mașina și anunță: „Caut un grădinar!”.
- Abuzurile „înfloresc” în fața prăzilor lipsite de apărare. E valabil și pentru România, unii bărbați cred că le e permis orice, inclusiv hărțuirea la locul de muncă.
- Politicienii nu luptă efectiv pentru drepturile oamenilor, iar noi am obosit să-i împingem de la spate. Au și pierdut legătura cu noi.
- Tinerii de azi habar nu au ce înseamnă dictatură și nu doresc ca ei să afle vreodată direct, dar pentru asta trebuie să recunoască semnele manipulării electorale, semnele dictatoriale ale partidelor și să fie atenți, vigilenți.
Interviul integral îl puteți citi pe PressHUB.
