Căderea sistemului comunist și deschiderea instituțiilor sociale spre public au produs mai multe șocuri în opinia publică, atât cea internațională cât și cea românească. Toată lumea a putut vedea atunci cum căminele pentru copii, în loc să fie un loc de îngrijire și dezvoltare pentru locuitorii lor, erau de fapt o instituție inumană, profund degradantă și distrugătoare de destine.
Un astfel de caz este cel al căminului de la Cighid, din judeţul Bihor, unde, de la înființare (1 octombrie 1987) și până în aprilie 1990, au murit 160 de copii din totalul de 183 de copii internați.
Investigaţiile desfășurate de cercetătorii de la Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc (IICCMER) au scos la iveală existenţa unor rate de mortalitate absolut șocante în instituţii așa-zise „de ocrotire” a minorilor din timpul comunismului. Doar în căminele-spital, spitalele și secţiile de neuropsihiatrie infantilă, se estimează că, în intervalul 1967 și 1990 au murit peste 15.000 de minori.
PRESSHhub a cerut istoricului Florin S. Soare, cercetător la Institutul de Investigarea a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc, autor al proiectului și cel care a condus investigațiile, să ne explice cum a fost posibil un fenomen de astfel de proporții și ce șanse sunt să găsim vinovații și să sancționăm aceste crime. Pentru aceste cazuri au fost depuse două sesizări penale, în 2017 si 2018, cu privire la săvârșirea infracțiunii de tratamente neomenoase, iar pentru faptele sesizate s-a început urmărirea penală in rem, de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
”Până în prezent nu am identificat nici un document care să ateste că a existat un program de eliminare fizică a minorilor cu deficienţe. Cu toate acestea, prin condiţiile inumane de viaţă din astfel de centre, caracterizate prin: alimentație necorespunzătoare, nerespectarea condițiilor minimale igienico-sanitare, lipsa asistenței medicale, lipsa hainelor, frig, igrasie, personal insuficient și necalificat, violenţele la care erau supuși și rata foarte mare a deceselor, se conturează premisele unui regim de exterminare. Iar un exemplu elocvent este cel al Căminului-Spital pentru minori nerecuperabili Cighid din judeţul Bihor, unde de la înființare, 1 octombrie 1987, și până în aprilie 1990 au murit nu mai puţin de 160 de copii, dintr-un număr total de 183 internați. În acest moment este extrem de dificil de stabilit cu exactitate cine se face vinovat direct de aceste crime. Pentru că lanţul responsabilităţilor poate pleca de la personalul și conducerea acestor centre, președinţii de consilii populare judeţene în subordinea cărora se aflau, medici, membrii comisiilor de ocrotire a minorilor, până la conducerea de statului.”, spune istoricul Florin S. Soare.
Florin S. Soare (n. 1984), este istoric, absolvent al Facultăţii de Istorie din cadrul Universităţii din București și al programului de master „România în secolul XX”, al aceleiași universităţi. Doctor în Științe Umaniste la Facultatea de Istorie – Universitatea din București. Teza de doctorat: Instituționalizarea pronatalismului în România comunistă. Proiectare, aplicare, consecințe.
Interviul integral îl puteți citi în articolul publicat de PressHUB.
