Nominalizarea unei femei dintr-o minoritate etnică și de altă religie drept prim ministru al României creștin-ortodoxe a provocat uimire în mediul politic și nu numai. Surpriza numelui propus de Liviu Dragnea s-a văzut și în reacțiile politicienilor, jurnaliștilor și comentatorilor politici. Pesediștii și sateliții ALDE, UDMR etc. au înghițit nominalizarea cu totul, fără crâcnire. Cei mai mulți comentatori și analiști ai fenomenului politic, obosiți și bulversați, au cam dat-o la întors, să fie pe placul noii puteri. Opoziția a bălmăjit ceva, amestecat între logic, subiectiv și pueril. Principala idee reieșită a fost că Liviu Dragnea își permite, acum, orice. Chiar să-și pună și câinele de pe domeniul său din Alexandria în orice poziție importantă în statul român. Nimeni nu-i va reproșa nimic. N-are cine să i se opună. De la FSN-ul lui Iliescu din 1990, acest partid nu a mai avut atâta putere ca acum, la 26 de ani distanță. Dragnea se joacă, acum, cu oricine, după bunul plac. Din păcate, se joacă și cu România. Dar asta nu deranjează marea masă a votanților. Revenind la nominalizarea de șef al Guvernului, Dragnea dă, încă o dată, dovada obsesiilor sale din copilărie, transformate în aspirații de preamărire. Este la butoane, acum. Are hățurile în mână și trage de ele cum vrea. Le rânjește pe sub mustață, tuturor, plin de o satisfacție pe care nu vrea și nici n-ar putea să și-o reprime. Eșuase, la începutul lui 2009, în tentativa de a-și depăși condiția și de a-și împlini obsesiile de tinerețe, de fiu de milițian, când a stat doar două săptămâni în fotoliul de ministru de Interne. Atunci avea de trecut peste adversari politici prea mari față de nivelul lui. Acum, Dragnea nu are cu cine să se confrunte: Iohannis, Gorghiu, Nicușor, Turcan … sau în PSD alde Ponta, Oprișan … haideți să fim serioși.
În al doilea rând, ce e cu Sevil Shhaideh? 99,99% din populația României și 99,99% din votanții PSD habar nu au de această persoană. Dacă le spui numele, puțini își dau seama că e femeie și nu bărbat. Și ce dacă? Este alegerea lui Dragnea, șeful PSD, și va conduce Guvernul României. La urma-urmei, votul majorității românilor prezenți la alegerile parlamentare a mers spre PSD. În consecință, PSD face guvernul, conduce țara după cum dorește, conform votului popular. Ce atâtea lamentări? Ce dacă PSD a folosit la maximum niște demagogii naționalist-patriotarde în campania electorală, legate de numele Klaus sau Julien? Dar nici pâs de Arafat-ul PSD, asta e. Care e treaba cu ”redăm România românilor”, ”mândru că sunt român” și altele asemenea? Acum, Dragnea vrea să conducă Guvernul României prin intermediul unui om loial. Și l-a găsit în persoana acestei doamne din Constanța, om de încredere al cuplului Mazăre-Constantinescu precum și al lui Dragnea, după cum afirmă însuși președintele PSD. Și da, este o doamnă de etnie tătară, căsătorită cu un sirian, și este de religie musulmană. Și ce dacă, ce contează amănuntele astea? Dacă le spui, le aduci în discuție, ești taxat drept rasist/ xenofob. Nu e același lucru cu Klaus-”neamțul și luteranul” sau cu Cioloș-”sorosit și bruxelez”. La ăștia era de rău. La omul lui Dragnea e de bine. S-au mai trezit unii să pună pumnul în gura libertății de exprimare prin invocarea sintagmei socialiste de ”corectitudine politică”. O sintagmă socialistă, promovată de filosofi postbelici din aceeași zonă politică, post-marxiști precum reprezentanții Școlii de la Frankfurt – Theodor Adorno sau Herbert Marcuse. O sintagmă prea des utilizată în SUA și în vestul Europei, intrată de câțiva ani și în spațiul public românesc, de care lumea începe să se cam sature. Se vede în Uniunea Europeană într-un mod prea dureros. Revenind la oile nostre mioritice, numai de ”corectitudine politică” au dat dovadă liderii și mesajele electorale ale PSD în acest an, ce mai!
Așa că, în concluzie, Liviu Dragnea va conduce Guvernul României după bunul plac. Deocamdată, așa cum s-a exprimat deja, printr-un intermediar. Florin Georgescu, Bogdan Aurescu, Călin Georgescu sau lideri PSD vehiculați ca posibili premieri nu acceptau rolul de marionetă a lui Dragnea. Apoi, dacă se vor mai schimba niște legi, Dragnea se va instala oficial la Palatul Victoria. Poate dă și vreo amnistie, ceva, să se bucure mai mulți pușcăriași și pușcăriabili, că și votul și banii lor contează. Experiența post-decembristă (în realitate postbelică, partidul lui Iliescu fiind, practic, urmașul PCR) ne-a demonstrat că PSD exercită puterea, cu adevărat, nu se învârte în jurul cozii precum ceilalți.
