Rotativa de la guvernare nu mai merge ca pe roate. Se împotmolește, se strâmbă, se curbează și se învârte în loc. Brusc, sunt chestiuni importante la ordinea zilei, probleme sociale nerezolvate, iar o schimbare de guvern nu ar fi potrivită acum. Cei care își doresc să aibă pâinea și cuțitul guvernării în mână bat pasul pe loc sau lateral. Parcă nu s-ar mai grăbi așa de tare să preia postul de prim-ministru. Sau măcar să vadă fraierii care votează cum se consumă ei pentru binele poporului. Ceilalți par că vor să scape cât mai repede de „povara” funcției de șef al guvernului și trag să se producă rotația cadrelor la momentul stabilit.
Că profesorii sunt în grevă (ce surpriză!), că nu s-a rezolvat problema pensiilor speciale (ce surpriză!), că bugetul statului e cam găurit (ce surpriză!) și tot felul de motive apărute din „senin” i-ar împiedica pe pesediști să preia postul de prim-ministru în zilele următoare. Ipocrizia e mai mare chiar decât Palatul Parlamentului. De cealaltă parte, peneliștii, oameni de ”onoare”, vor să predea postul de premier peste câteva zile, așa cum s-a convenit. Să nu se întârzie! Grija asta a politicienilor actuali față de cadre didactice, elevi, pensionari, cheltuirea banilor publici, respect, corectitudine ș.a. este de un populism jenant. O piesă de doi bani, pusă în scenă de niște starlete frustrate, speriate și cu ochii numai după profit.
