Evenimentele politice din ultimele zile nu le reiau aici, sunt binecunoscute. Atâtea critici, trădări, presiuni, promisiuni, amenințări, jocuri de culise, manipulări, lacrimi de crocodil, spaime interne, adunate deodată, în același partid, cu un procent electoral atât de mare, câte se întâmplă acum în PSD nu am văzut nici la PNȚCD nici la PDL (în prima parte a anului 2012). Surprinzător la un partid organizat după model comunist, cu structuri și interese convergente, unitare, cu puține opinii și atitudini care ies din cercul strâmt al indicațiilor conducerii partidului.
Liviu Dragnea a simțit că s-ar putea constitui un pol de putere în PSD în jurul lui Sorin Grindeanu, căruia i s-ar creiona o față europeană, frecventabilă pentru UE, SUA, Iohannis, mediul de afaceri, tineret, intelectuali. Iar el și talibanii săi ar putea pierde din butoanele puterii, atât la partid cât și la Guvern. Nu că Sorin Grindeanu ar fi vreo somitate sau vreun nepătat sau vreun înger sau vreun martir. Doar că, amintindu-ne de tătucul Iliescu, Grindeanu ar putea fi încadrat la categoria ”comunism cu față umană”. Adică ar putea fi un pesedist care a ”întinat” idealurile pesedismului lui Dragnea&comp. Baronul de Teleorman a tras sforile din spate, cu un aer superior, lăsându-și talibanii să acționeze, gen Firea, Olguța, Codrin, Bădălău, Tăriceanu, așa-zișii jurnaliști/ comentatori/ analiști de televizor etc. Dar rânjetul ipocrit i se observa permanent pe sub mustață.
Faptul că, chipurile, Guvernul Grindeanu nu ar fi îndeplinit, în 5 luni, nici jumătate din prevederile programului de guvernare al PSD (talibanii lui Dragnea spun că doar vreo 13% a realizat, Grindeanu susține că n-a realizat 9 din 97 de puncte), este mai degrabă un motiv de arătat cu degetul asupra președintelui partidului și a celor din jurul său, care îi ridică osanale, îl apără și îi îndeplinesc ordinele. Cine a girat miniștrii, secretarii de stat și ceilalți sinecuriști PSD numiți de la începutul anului și până acum? Cine și-a impus oamenii și punctele de vedere la partid, la Parlament și la Palatul Victoria? Au descoperit așa, hodoronc-tronc, că nu s-au realizat nu știu ce măsuri/ proiecte, că s-a renunțat la altele (cu acordul lui Dragnea, Tăriceanu&comp, nu la inițiativa Guvernului). Iar ca ironia, penibilul și patetismul să fie complete, raportul de evaluare a ministerelor a fost realizat de Darius Vâlcov, trimis în judecată pentru corupție, în două dosare!!! Sunt foarte puțini oameni instalați la solicitarea lui Grindeanu în funcții publice. Asta nu-l scutește, oricum, de responsabilitate, de faptul că a acceptat umilințele publice (dar mai ales din spatele ușilor închise) și supușenia. Va rămâne în istorie scena intrării lui Sorin Grindeanu în Palatul Victoria, ca proaspăt prim-ministru, adus, practic, de mână, până la ușa biroului, de Liviu Dragnea și Călin Popescu Tăriceanu. Poate că, între timp, Grindeanu a primit o serie de sfaturi și încurajări de la parteneri externi, de la președintele Klaus Iohannis, de la structurile de informații. În acest caz, este de înțeles supărarea lui Dragnea&co – în conformitate cu mentalitățile, interesele, caracterul acestora – pe Grindeanu.
S-au făcut comparații cu noaptea cuțitelor lungi de la Hotel Confort, din martie 2006, când a fost mazilit Adrian Năstase sau cu demisia în bloc a miniștrilor, în 1999, pentru a se forța demisia premierului Radu Vasile. Păstrând proporțiile, contextul și personalitățile (Grindeanu nu poate fi comparat cu Adrian Năstase sau cu Radu Vasile), se pot găsi asemănări. Dar și cu mișcările interne din PDL și cu relația complicată PDL-Băsescu, în primele luni ale lui 2012, soldate cu căderea cabinetului Boc și, după două luni jumătate, a cabinetului Ungureanu, cu tot cu pierderea puterii, s-ar putea găsi similitudini cu situația din PSD din acest moment.
Mai puțin contează comparațiile, acum ne interesează situația prezentă. Vedem că politicienii puterii folosesc, iar, cuvinte și expresii mărețe, demagogice: popor, țară, interes național, România, program de guvernare, salarii, responsabilitate și tot așa, de te-apucă râsu-plânsu. Ei se luptă pentru ciolan și pentru butoanele puterii dar aruncă fraierilor de votanți tot felul de explicații grave și mieros-grețoase, în același timp. Posibilitatea de a ajunge în pușcărie nu a scăzut, deocamdată, în ciuda obstacolelor și eforturilor pe care le fac mai-marii puterii zi și noapte. Iar asta le întunecă și mai mult judecata și îi îndeamnă la acțiuni de forță. Finanțiștii și specialiștii ne arată, deja, o devalorizare a monedei naționale, o scădere a ratingului de țară și a încrederii investitorilor. Dar ce contează ”amănuntele” astea în fața intereselor lui ”Big Daddy”&co?
