Duminica Floriilor este ziua în care prăznuim Intrarea Mântuitorului în Ierusalim. Isus a intrat smerit, călare pe mânzul asinei, împlinind astfel profeția lui Zaharia: „Bucură-te foarte fiica Sionului, veselește-te fiica Ierusalimului, căci iată Împăratul tău vine drept și biruitor, smerit și călare pe asin, pe mânzul asinei” (Zaharia IX, 9). Mulțimea l-a întâmpinat cu ramuri de finic și cântări de bucurie: „Osana Fiului lui David; binecuvântat este Cel ce vine întru numele Domnului! Osana întru cei de sus!” (Matei 21, 9). Mântuitorul este primit cu atâta entuziasm de mulțime datorită învierii lui Lazăr din mormânt, minune sărbătorită în sâmbăta dinaintea Duminicii Floriilor. Biruința Sa asupra morții lui Lazăr prevestește biruința asupra propriei morți. Din acest motiv, de Florii, purtăm ramuri de salcie înmugurite, simbol al biruinței vieții asupra morții.
Intrarea Sa triumfală în Ierusalim avea să descopere că El este Mesia cel așteptat, că poporul nu trebuie să mai aștepte un alt Împărat, dar să le arate că este un altfel de Împărat, neasemănător celor cunoscuți în istorie. Din acest motiv, El n-a intrat călare pe un cal, așa cum s-ar fi cuvenit unui împărat, ci pe un asin, ca semn al neacceptării tronului lumesc. Ierusalimul în care intră Hristos este chipul Ierusalimului ceresc, acolo unde Fiul domnește veșnic, împreună cu Tatăl și cu Duhul și preînchipuie Noul Ierusalim – Biserica, în care El va fi mereu prezent prin Duhul Sfânt. Mântuitorul a intrat în Ierusalim călare pe mânzul asinei din smerenie. În fiecare moment al vieții Sale, Hristos rămâne smerit. Deci, și când intră triumfal în Ierusalim, Domnul o face smerit. Părintele Stăniloae, în notele la Comentariul Sfântului Chiril la Evanghelia după Ioan, mărturisește: „Intrarea in Ierusalim, șezând pe asin, mai indică și blândețea Împăratului veșnic al Împărăției cerurilor. Nu forța, ci iubirea va caracteriza relațiile în acea Împărăție. Membrii ei vor fi nevinovați, asemenea copiilor”.
Hristos intra în Ierusalim călare pe mânzul asinei, înconjurat de cei 12 Apostoli. Evanghelistul Matei spune că ucenicii I-au adus lui Hristos asina și mânzul: Au adus asina și mânzul și deasupra lor și-au pus veșmintele, iar El a șezut peste ele (Matei 21, 7), în vreme ce Sfântul Evanghelist Luca vorbește despre faptul că Hristos S-a așezat pe mânz, nu pe asină (Luca 19,35). Între Evangheliști nu există contradicție. Hristos a intrat în Ierusalim șezând pe mânzul asinei. Ucenicii au adus mânzul la Hristos, dar împreună cu mânzul au adus și asina. Iar atunci când Matei spune că s-a așezat peste ele, nu a vrut să spună că Hristos S-a așezat în același timp și pe asină și pe mânz. Aceste cuvinte pot fi interpretate în două chipuri diferite. În primul rând, a șezut peste ele se referă la hainele pe care ucenicii le-au așezat pe mânz, iar în al doilea rând se poate interpreta că Hristos a șezut mai întâi pe asină și mai apoi pe mânz, ceea ce simbolizează că, mai întâi, s-a odihnit în sinagoga iudeilor, iar mai apoi în poporul ce venea dintre neamuri.
Intrarea Domnului în Ierusalim inaugurează ultima săptămână din viața Sa pământească. Astfel, din această zi, începe Săptămâna Patimilor. În toate bisericile se oficiază, în fiecare seară, Deniile, slujbe prin care credincioșii sunt chemați să-L însoțească pe Hristos pe drumul crucii, până la moartea și Învierea Sa. În Duminica Floriilor, Biserica a rânduit să fie dezlegare la pește. (sursa: crestinortodox.ro)
