Astăzi este o zi de mare sărbătoare pentru creștini, Ziua Sfinților Împărați Constantin și Elena, întocmai cu Apostolii. Această calitate este pusă, mai ales în ceea ce-l privește pe împăratul Constantin, în legătură cu modul convertirii sale. În anul 312, înaintea unei lupte împotriva lui Maxențiu, Hristos Domnul i s-a arătat în vis și i-a descoperit în lumina pe cer, în miezul zilei, semnul Crucii Sale, însoțit de îndemnul: ”În acest semn vei învinge!”. Fiind credincios acestei revelații și cuvintelor Mântuitorului Iisus Hristos, Sfântul Constantin cel Mare își învinge rivalul și devine primul conducător al Imperiului Roman chemat la misiune direct de Hristos, așa cum l-a chemat și pe Sfântul Apostol Pavel. Astfel, urcarea sa pe tron este strâns legată de convertirea sa la credința în Hristos, ascensiunea politică a împăratului Constantin schimbând situația creștinilor din Imperiul Roman și deschizând noi căi de împlinire a rolului Bisericii în societate. Sfântul Împărat Constantin a emis, în anul 313, decretul de libertate religioasă sau Edictul de la Milano, prin care se acordau creștinilor libertatea și dreptul de a-și recupera bunurile confiscate în timpul persecuțiilor. De asemenea, credința mamei sale, Sfânta Elena, este pecetluită de semnul de viață făcător al Crucii Mântuitorului, pe care ea a descoperit-o în pământul Ierusalimului în anul 326, după anevoioase și costisitoare săpături. Expresiile slujirii lor misionare, ale apostolatului lor mirean în lumina Crucii lui Hristos, au fost mai ales convocarea primului Sinod Ecumenic, la Niceea, în anul 325, și reflectarea valorilor evanghelice în legislația constantiniană (în total 361 de norme legislative de genuri diferite).
Împăratul Constantin a adoptat legi în biserici prin care episcopii și preoții au primit dreptul de a proclama eliberarea sclavilor creștini, legi prin care erau protejate logodna și căsătoria și au fost interzise adulterul și avortul; legi care interziceau tortura, uciderea sclavilor de către stăpâni și stigmatizarea fetei oricărui deținut; legi prin care erau protejați copiii abandonați, copiii minori și copiii orfani; legi prin care se interzicea abandonarea copiilor nou născuți, răpirea copiilor, vânzarea copiilor din motive de sărăcie, iar părinții săraci trebuiau ajutați de fisc sau din visteria personală a împăratului. Toate acestea erau legi ale demnității persoanei umane, cu adevărat revoluționare pentru mentalitățile sociale păgâne de la începutul secolului al IV-lea, legi care devin definitorii, apoi, pentru matricea spirituală a Europei și patrimoniul spiritual al întregii umanități.
În tradiția populară, românii păstrează anumite obiceiuri de Sfinții Constantin și Elena. Mulți agricultori nu lucrează în această zi, pentru a evita pagubele aduse holdelor de păsările cerului iar în unele regiuni ale țării este ultima zi în care se mai poate semăna porumb, ovăz și mei, deoarece, în popor, se vorbește că tot ce se seamănă după această zi se va usca. La rândul lor, podgorenii respectă ziua de Constantin Graur în ideea că, dacă vor munci, graurii le vor distruge strugurii. Ziua de 21 mai (Sfinții Constantin și Elena) este ziua în care păstorii hotărăsc cine le va fi baci, unde vor amplasa stânele ăi cine le va păzi pe timpul pășunatului (precum Boteitul Oilor, obicei păstrat în comuna Negrilești). Pentru a alunga duhurile rele și necurate, femeile tămâie și stropesc cu aghiasmă iar pentru a se apăra de forțe malefice, țăranii aprind un foc mare și stau în jurul lui. Prin acest foc obișnuiesc sa treacă și oile, pentru a fi ferite de rele pe timpul cât vor sta la stână. De asemenea, în calendarul popular, Ziua Sfinților Constantin și Elena este o sărbătoare a păsărilor de pădure, numită Constantin Graur sau Constantinul Puilor.
Conform statisticilor oficiale, peste 1,8 milioane de români poartă numele de Constantin, Elena sau derivate ale acestora. Cei mai mulți, peste 1 milion, sunt femei.
