Biserica Ortodoxă îl prăznuiește pe Sfântul Apostol Andrei în fiecare an, pe 30 noiembrie. Acesta este considerat și ocrotitorul României. Andrei s-a născut la Betsaida, un mic orășel de pe malul lacului Ghenizaret. Fiu al lui Iona, care se trăgea din Galileea și frate al lui Petru, printre primii ucenici ai Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Înainte de a sluji pentru a propovădui cuvântul Domnului și de a deveni Apostol, Andrei a fost ucenic al Sfântului Ioan Botezătorul. La o zi distanță după Botezul Domnului în Iordan, îl vede pe Ioan cum arată cu degetul spre Hristos și zice “Iată Mielul lui Dumnezeu, Cel ce ridică păcatul lumii”. Astfel, îl convinge și pe Petru să îi ofere toată dragostea lui Hristos. Din acest motiv, Sfântului Andrei i se mai spune “cel dintâi chemat al Domnului”.
Alături de ceilalți Apostoli, îl urmează și însoțește pe Mântuitor pe drumurile Țării Sfinte, bucurându-se de toate cunoștințele și de iubirea nemărginită a Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Asistă și la foarte multe minuni pe care Hristos le-a făcut atât timp cât El a fost în forma trupească pe Pământ. S-a împărtășit din cuvântul dumnezeiesc, cel dătător de viață. De asemenea, Andrei a văzut și Patimile Domnului, plângând nespus de mult la moartea Mântuitorului. Totuși, credința sa a rămas de neclintit, iar Domnul nostru i se arată atât lui cât și celorlalți apostoli în ziua Învierii.
Conform scrierilor bisericești, Andrei merge în Bizantia, Tracia, Macedonia și Bitinia și toate ținuturile de lângă Marea Neagră, de la Dunăre și Scitia și până în Crimeea să propovăduiască cuvântul și iubirea Domnului nostru. Zăbovește multă vreme în fiecare locaș pentru a îi învăța pe toți oamenii despre credința cea dreaptă și despre iubirea lui Hristos. Păgânii încearcă să îl alunge, însă Andrei biruie toate împotrivirile cu ajutorul Mielului lui Dumnezeu. După ce se sfârșesc pelerinajele sale în toate aceste ținuturi se întoarce la Bizantia unde îl hironește ca și episcop pe Stahie. Andrei sfârșește ca și mucenic, fiind răstignit lângă Corint, la Patras, unde este așezat cu capul în jos pe o cruce în forma de X. Această cruce avea să devină cunoscută drept “Crucea Sfântului Andrei”.
În România, Sfântul Apostol Andrei este cunoscut drept ocrotitorul țării deoarece a propovăduit Evanghelia și cuvântul Domnului pe aceste meleaguri. Drept dovadă, avem toponimele din zona Dobrogei, precum Peștera Sfântului Andrei, Paraiasul Sfântului Andrei. (calendarortodox.ro)
În vara anului 1944, peştera a fost transformată în biserică și a fost sfinţită de către Episcopul Tomisului, Chesarie Păunescu. La scurt timp după aceasta, trupele ruseşti invadatoare au distrus-o. După decenii de restrişte, biserica a renăscut datorită monahului Nicodim Dincă, iar locul şi-a recăpătat sensul şi importanţa iniţială, devenind astăzi un reper unic şi inconfundabil pe harta creştinismului românesc şi, deopotrivă, pe cea a creştinismului din sud-estul Europei. De asemenea, Peştera Sfântului Apostol Andrei face parte din salba de aşezăminte sfinte de pe ambele maluri ale Dunării (Dervent, Silistra, Axiopolis, Galaţi etc.), unde apostolul a întemeiat biserici şi a hirotonit preoţi.
