Problema spitalelor afectate în mod sistemic de răspândirea infecțiilor cu COVID-19 în rândul personalului medical este una gravă, de maximă urgență și care cere măsuri ferme, radicale și imediate. Am răspuns, de aceea, cu maximă promptitudine, solicitării ministrului sănătății, de a contribui cu personal medical militar, și nu numai, la rezolvarea situației foarte grave de la Spitalul din Suceava.
Vreau să fie foarte clar: acest spital nu a fost MILITARIZAT, nu a trecut în subordinea MApN, nu a fost transformat într-o cazarmă, iar personalului medical de acolo nu i s-a cerut să se transforme în soldați care să execute fără crâcnire ordinele. Situația de la Spitalul din Suceava poate fi văzută ca aceea a unei nave surprinsă de o furtună catastrofală. Nava s-a lovit de stânci și a început să ia apă, se află în derivă, fără motoare, fără cârmă, fără căpitan, iar la posturi cu mai puțin de 10% dintre marinari. Peste toate acestea, la bordul navei se manifestă mocnit și un incendiu. Pentru cine crede că exagerez, poate să vadă aici mărturia unui medic militar aflat la fața locului.
Într-o situație ca aceasta, nu este timp pentru alte discuții decât acelea despre măsurile urgente care se pot lua: aducerea la bord a unui căpitan și a unei echipe care să poată ține nava pe linia de plutire și să o scoată din furtună. Pentru asta, căpitanul chemat trebuie să ia măsuri urgente pentru stingerea focului și evacuarea apei, să aducă de pe alte nave o parte din echipaj și să-l recupereze pe cel rămas la bord, să repună în funcțiune sistemele esențiale ale navei și să ducă nava în siguranță, departe de pericol.
Despre asta este vorba la Suceava. Acolo este o luptă contra cronometru pentru salvarea de vieți. Cei doi medici militari care și-au asumat, temporar, conducerea spitalului, împreună cu alți doi ofițeri care întregesc echipa de comandă, au misiunea de a readuce spitalul în zona de siguranță. Un spital care avea mai puțin de 10% din personalul medical apt de muncă. Un spital care a înregistrat un număr extrem de mare de infectări și, din păcate, și un număr foarte mare de decese. Trebuie să știți că una dintre primele măsuri pe care le-au luat managerii numiți la Suceava a fost aceea de a aduce în acest spital 20 de cadre medicale militare (10 medici și 10 asistenți medicali), care s-au oferit voluntar de la Spitalul Militar din Cluj și care au asigurat reluarea activității în secțiile esențiale ale spitalului. În paralel, Spitalul Militar din Iași a preluat tratarea cazurilor non-COVID pe care spitalul din Suceava nu le mai poate trata.
Redresarea Spitalului Județean Suceava este esențială pentru lichidarea focarului de infecție din oraș și din apropierea acestuia. Totodată, spitalul trebuie repus în funcțiune nu doar pentru pacienții cu COVID-19, ci şi pentru a asigura tratamente de specialitate pentru întreg județul.
Măsurile de sprijin pentru acest spital nu sunt singurele pe care Armata României le-a luat acolo. Avem efective importante care contribuie la acțiunile de decontaminare a spațiilor spitalului și principalelor străzi din oraș, sunt militari care acționează alături de efectivele MAI în misiuni de ordine publică pentru supravegherea respectării restricțiilor de circulație și avem militari care distribuie produse de strictă necesitate în județ. Revenind la Spitalul Județean Suceava, unul dintre cele mai mari spitale din Moldova, subliniez, din nou, că aici virusul s-a răspândit fulgerător printre personalul medical și pacienți. Multe vieți au fost pierdute. Importantă este acum scoaterea navei din exemplul nostru din furtună și mai puțin aspectele secundare. Orice alte discuții, mare parte dintre ele firești și justificate în vremuri normale, ar trebui să aștepte.
Cel mai grav ar fi acum să politizăm un astfel de caz. Am văzut multe luări de poziție, pe acest subiect, în rândul politicienilor și al altor analiști sau formatori de opinie. Deși este evident că pandemia COVID-19 nu are culoare politică, sunt sigur că astfel de păreri vor mai fi auzite. Nu le poate interzice nimeni să-și spună părerea și nu este problema mea să judec competența unor astfel de opinii și verdicte. Am văzut și multe luări de poziție din rândul personalului spitalului, în mod deschis, sau prin opinii anonime. Aici sunt de făcut câteva precizări. Acești oameni au trecut printr-un stres extrem. Viața lor, a familiilor lor și a pacienților lor a fost pusă în pericol. Strigătele lor de ajutor, teama pe care o au pentru ceea ce se întâmplă în prezent și temerile pe care le au pentru viitor sunt de înțeles, sunt de auzit și sunt de luat în seamă.
Repet, în lipsa unor măsuri ferme, acest spital nu ar putea reveni pe linia de plutire. În lipsa unor măsuri ferme, s-ar pierde, în continuare, vieți, care altfel ar putea fi salvate. De aceea, cred că cei care trebuie să vorbească și să explice ce se întâmplă la Spitalul Județean din Suceava și cum poate reveni această instituție la menirea sa firească, aceea de a salva vieți, sunt cei care acționează acolo. Însă trebuie să înțelegem că momentele acestea sunt mai puțin pentru vorbe, pentru explicații și mult mai mult pentru fapte, pentru măsuri urgente. Nu putem cere conducerii temporare a acestui spital să stea în dezbateri, în talk-show-uri și în interviuri interminabile. Numai ieri au fost aproape 40 de solicitări de interviuri în direct pentru conducerea spitalului. Sigur, este important ca opinia publică să înțeleagă ce măsuri se iau acolo, dar nu le putem celor care și-au asumat misiunea de redresare a spitalului să facă asta de la microfon. Misiunea lor este clară: salvarea spitalului, protejarea sănătății celor care, deși epuizați și copleșiți, își fac datoria cu eroism și devotament, și, cel mai important, salvarea pacienților. Echipa care și-a asumat această enormă responsabilitate a readucerii încrederii la Spitalul Județean Suceava este formată din oameni competenți și care știu ce înseamnă sacrificiul și dăruirea. Am toată încrederea că vor reuși, iar noi vom face tot ceea ce va depinde de noi pentru a-i sprijini. O altă echipă de medici și cadre militare și-a asumat o misiune la fel de grea, la Spitalul din Deva. Vor fi, probabil, și alte astfel de solicitări.
Iată că, în momente ca acestea, pentru care nimeni din lume nu ar fi putut fi pregătit pe deplin, sunt oameni în România care își asumă, fără ezitare, destinele și jurămintele pe care le-au depus: acela de credință față de Țară și Jurământul lui Hipocrate. Medicii militari nu pot face minuni, dar puteți conta că vor face tot ceea ce va depinde de ei pentru a-și pune competențele și propria viață în slujba semenilor lor.
Fiecare dintre cele câteva mii de militari și personal civil din MApN aflați acum la datorie pentru a asigura măsurile de combatere a efectelor pandemiei știe că de curajul, dedicarea și implicarea sa depind șansele de revenire a națiunii noastre la o viață normală. Fiecare dintre acești oameni, care și ei au familii, au părinți, au răspuns fără ezitare fiecărei cerințe și misiuni. Mulțumesc fiecăruia dintre ei și am încredere că vom reveni la lumină și la o viață normală! (Nicolae Ciucă, ministrul Apărării Naționale)
