Niciodată nu mi-a fost ușor să vorbesc despre mine, despre ceea ce gândesc, simt sau cred. Însă, poveștile despre cum reușesc unii oameni să-și împlinească visurile m-au fascinat mereu, au trezit în mine ambiția de a reuși, de aduce la bun sfârşit ceea ce îmi propun.
Mă numesc Anamaria Mîndroiu, am 19 ani și sunt studentă în anul I la Institutul Medico-Militar, Catedra de Pregătire şi Perfecţionare Medico-Militară București.
Vin din Vrancea, din Focșani mai precis, un orășel, cu istorie mare, urbe de care m-am despărțit cu greu, căci de Focşani mă leagă toți anii de copilărie şi adolescenţă, loc pe care cu drag îl numesc „acasă”. Aici am învățat ce înseamnă iubirea față de semeni, față de țară, şi aşa mi-am dat seama că ceea ce voi face în viață va fi din iubire pentru oameni, semeni pe care voi căuta să îi ajut mereu. În felul acesta s-a născut în mine dorința de a deveni medic. Mereu mi-am spus că nu mă văd făcând altceva, deși, uneori căutam alternative, fiind speriată să nu eșuez, să nu dezamăgesc. Mi-a trebuit tărie de caracter, putere, ambiție, voință, trăsături care încet, încet au ajuns să mă definească, directive pe care mi le-am însușit pentru a putea continua drumul. Întotdeauna mi-am dorit performanță, mi-am dorit să-mi depășesc limitele pe cât posibil, mi-am creat o competiție cu mine însămi, nu cu cei din jur, pentru a continua să mă ambiționez să-mi îndeplinesc dorințele.
Am fost atrasă de sport; îmi place să fac mişcare, să alerg, să dansez. Dar marea mea pasiune este să merg în drumeții pe munte, lucru care mi-a dat curaj, care m-a ajutat să conștientizez că atunci când îți dorești să ajungi pe cele mai înalte culmi, indiferent cât de greu ar fi urcușul, senzația pe care o ai când reușești nu se compară cu nimic. Am început să urc pe munți în clasa a VII-a, iar inițierea am făcut-o pe Ceahlău, pe care îl pot numi o „a doua casă”. Acea ascensiune a însemnat pentru mine un mare pas către ceea ce am devenit astăzi, a însemnat începutul a ceea ce se numeste evoluția mea ca om.
Cariera militară m-a fascinat. De mică asistam la paradele militare ce se petreceau de 1 Decembrie în oraş. Eram atrasă de uniforme, de sincronizarea perfectă a mișcărilor, de muzica patriotică la care vibram; toate astea mă emoționau, pentru ca mai apoi să cunosc sentimentul de datorie față de patrie, sentiment care m-a încercat de foarte multe ori și pe care de prea puține ori l-am înțeles.
Sunt şi o fire artistică, tresar la forme de artă din jurul meu, de la muzică, la desen și până la interpretarea unui rol într-o piesă de teatru. Am participat la diverse spectacole, în calitate de actor amator, iar primul meu rol important a fost cel al Reginei Maria. A trebuit să intru în pielea personajului, să simt, să gândesc lucru care nu este deloc ușor la început. Intrând cu adevărat în pielea personajului am înțeles acea datorie pe care o avea Regina Maria față de patrie, acea iubire fără limită pentru oameni, acel simț civic care îi dicta următoarea miscare, chiar cu prețul vieții… Și atunci am zis că nu o să joc acest rol doar în piesă, ci am să încerc să îl introduc în viața mea, să îl las să mă influențeze pe mine ca om. Și așa m-am îndreptat ușor, dar sigur, spre cariera militară, pe care acum o îmbrățișez cu mare drag, din toată fiinţa mea. (Anamaria Mîndroiu, Direcția Medicală a MApN Facebook)
