Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.13, publicată în noaptea de marți spre miercuri (de-aia e urgentă, nu?), a ajuns în dezbaterea judecătorilor de la Curtea Constituțională. Sub diverse forme, Consiliul Superior al Magistraturii, Ministerul Public și Avocatul Poporului au trimis întâmpinări și sesizări cu privire la suspendarea acestui act normativ. Până și ciudatul Victor Ciorbea, alias Avocatul Poporului, s-a sucit în mai puțin de două zile și a trimis la CCR excepția de neconstituționalitate a celebrei și mult-hulitei ordonanțe. De la respingere totală a implicării la un raport laborios și documentat, trimis la Curtea Constituțională, nu au trecut nici măcar 48 de ore. Ce s-a întâmplat în acest interval, probabil că vom afla la un moment dat. Tocmai această atitudine a Avocatului Poporului, de la negativism zeflemitor la pozitivism jovial, într-un timp atât de scurt, ridică multe semne de întrebare. Fără a face procese de intenție, nu se pot da deoparte suspiciunile. Să-l fi convins președintele Klaus Iohannis pe Victor Ciorbea? Să-l fi convins argumentele și punctele de vedere ale CSM, DNA, DIICOT, Ministerului Public, AMR ș.a. cu privire la ordonanța incriminată? Să fi fost impresionat, brusc, de manifestațiile de stradă? Să fi dat ascultare mesajelor externe? Sau a avut o discuție lămuritoare cu Liviu Dragnea, punând la cale, în consecință, o tactică de diversiune? Poate că Dragnea l-a asigurat pe Ciorbea că planul de salvare a ordonanței care-i salvează pe mulți corupți și traficanți include și excepția de neconstituționalitate ridicată de Avocatul Poporului, mai știi? Astfel, li se închide gura multor protestatari, Avocatul Poporului își spală din păcate iar planul PSD își urmează cursul. Curtea Constituțională este privită ca o speranță, dar speranța cui? Speranța mulțimii că va fi respinsă ordonanța sau speranța PSD că va fi declarată constituțională? Judecătorii CCR sunt și ei oameni, unii proveniți/ sprijiniți de partidele politice. Așa cum am scris de nenumărate ori, PSD exercită puterea atunci când o are în mână. Și o exercită cu fermitate, în interes propriu, în toate domeniile, palierele și situațiile. În acest moment, PSD nu poate controla o bună parte din sistemul judiciar și o parte din serviciile de informații. Și, de aceea, încearcă să preia controlul cu orice mijloace. Să nu uităm că structura Curții Constituționale îi este favorabilă lui Dragnea&comp. Pornind de la președintele CCR, Valer Dorneanu, fost parlamentar PSD și președinte al Camerei Deputaților, prieten bun al lui Ion Iliescu. La o primă evaluare, ”scorul” din plenul Curții Constituționale ar fi cam 6-3 în favoarea PSD. Dar nici în acest caz să nu intrăm pe tărâmul suspiciunilor, deocamdată, și să privim cu încredere în obiectivitatea judecătorilor CCR.
Mai este o problemă aflată în ceață. Unii juriști, avocați, magistrați dar și politicieni și comentatori susțin că majoritatea prevederilor OUG nr.13/ 1.02.2017 intră în vigoare de la data publicării în Monitorul Oficial și își pot face efectele. Numai punctul cu abuzul în serviciu intră în vigoare după 10 zile, pe 11 februarie a.c., la ora 0.00, că se stipulează expres acest lucru în cuprinsul ordonanței. Problema nu este clarificată și confuzia este mare și în această privință. Cine ne poate lămuri, ce voce de specialitate se poate face auzită și respectată, pentru a fi credibilă, în fața majorității românilor? În cine să mai aibă încredere oamenii?
Până una-alta, românii vor continua să protesteze, cel puțin și în următoarele 7 zile. Apoi, nu se știe. Indiferent de situație, Dragnea&comp au reușit să readucă la viață spiritul civic al românilor, căzut într-o letargie păguboasă și o lehamite de neacceptat. Ba, mai mult, au reușit să resusciteze, puțin, și opoziția politică leșinată, aflată în prăbușire după alegerile din 11 decembrie. Le-au dat un suflu, așa, cât să nu cadă în prăpastie. Acum, rolul Curții Constituționale este extrem de important nu numai pentru cele două părți ”beligerante”. Judecătorii au obligația de a da o soluție clară, fără echivoc, indiferent că se aprobă sau se resping prevederile ordonanței contestate. Cel mai rău ar fi dacă răspunsul CCR ar lăsa loc de interpretări, în ambele sensuri, dacă ar valida și ar respinge, în același timp, dacă ar menține starea de confuzie și incertitudine. În această situație, criza din societatea românească se va adânci și radicaliza, cu urmări nefericite.
