”Pentru salariaţii angajaţi cu normă întreagă, durata normală a timpului de muncă este de 8 ore pe zi, de luni până joi, iar vinerea este de 6 ore, şi de 38 de ore pe săptămână, fără afectarea salarizării aflate în plată”, se menționează în iniţiativa legislativă de modificare a articolului 112 din Codului Muncii, depusă de doi senatori liberali. Potrivit proiectului de lege, repartizarea timpului de muncă în cadrul săptămânii este de 8 ore pe zi de luni până joi şi de 6 ore vinerea, cu două zile de repaus şi, în funcţie de specificul unităţii sau al muncii prestate, angajaţii ar putea opta şi pentru o altă variantă de repartizare inegală a timpului de muncă, cu respectarea duratei normale a timpului de muncă de 38 de ore pe săptămână. Acestea se vor negocia în cadrul contractului colectiv de muncă sau se vor stipula în regulamentul intern.
Inițiatorii acestor modificări legislative susțin că stresul îi afectează din ce în ce mai mult pe angajați și le diminuează randamentul și capacitatea de muncă. ”Astfel, se asigură o protecţie în plus sănătăţii fizice şi mentale a salariaţilor inducându-se, deopotrivă, starea de bine şi optimismul, lucruri care se vor materializa pozitiv prin creşterea calităţii şi productivităţii muncii”, se arată în motivarea inițiativei legislative. Conform unei statistici Eurostat din anul 2005, invocată de cei doi senatori, media europeană (în 25 de state UE) este de 37,9 ore lucrate săptămânal, în timp ce în România numărul acestora este de 41,1 de ore de lucru pe săptămână. Iniţiatorii mai argumentează că familiile – în special cele cu copii – ar avea posibilitatea de a petrece mai mult timp împreună. De asemenea, cei doi fac referire și la un studiu realizat de University College London potrivit căruia salariaţii care lucrează multe ore se supun unui risc crescut de accident vascular cerebral. Printre ţările care au adoptat măsuri privind reducerea duratei săptămânii de lucru şi flexibilizarea timpului de muncă fără reduceri salariale se numără Suedia, Franța și Germania.
