De puțin timp, se produc o serie de schimbări în PNL Vrancea. E o agitație peste medie, justificată, nu de apropierea anului electoral, ci de mișcări interne. Cu sforțări, bulversări, contestări, semne de întrebare, bucurie și supărare, optimism și pesimism, liniște și încrâncenare deopotrivă. Se vorbește de schimbări de ceva timp, fără vreo acțiune concretă. Unii își doresc, alții se opun. Iată că, în urmă cu o săptămână, pe zona ex-PDL din PNL s-a produs și schimbarea. Costică Neață a fost înlocuit cu Cristi Bălosu. Plus schimbarea structurii aferente de conducere. Înlocuirea lui Neață cu Bălosu a provocat mulțumire dar și reacții negative, chiar violente pe alocuri. Susținătorii lui Neață (poate nu ai persoanei Neață, ci ai unui stil de a face politică mioritică) contestă și semnează diverse liste pe care le înaintează conducerii centrale a partidului. Nici ei nu mai cred că biroul național de conducere le va satisface solicitările dar acționează în virtutea unei inerții fără succes, păguboase atât pentru ei cât și pentru partidul din care fac parte. Nu îmi aduc aminte ca vreo decizie scrisă a conducerii naționale a vreunui partid să fi fost întoarsă în urma demersurilor unui grup din teritoriu. Dar, pentru un partid, în general, este bine că membrii săi își pun întrebări, comentează și își exprimă opiniile cu privire la hotărârile șefilor. Important este ca acestea să fie făcute cu bună credință, în interesul partidului respectiv și al membrilor săi, nu pentru a avantaja adversarii sau a propaga/ păstra alte interese (chiar și fără intenție). Schimbarea unor lideri naționali sau județeni face parte din viața și dinamica oricărui partid, nimeni nu este de neînlocuit. Cine nu este conștient de acest lucru greșește din primul minut în care ajunge într-o anumită funcție. Și produce supărare, frustrare și suferință în rândul celor din jurul său.
Odată cu schimbarea lui Costică Neață, s-a vorbit și de înlocuirea celuilalt copreședinte al PNL Vrancea, Nini Săpunaru. Nu neapărat pentru rezultate slabe ci tot din cauza unui anumit mod de a face politică. Se pare că zona ex-PNL din noul PNL, de la Alina Gorghiu în jos, nu este atât de hotărâtă în a produce asemenea schimbări. În plus, hârșit în jocurile politice, Săpunaru s-a mișcat mai bine decât colegii săi care se gândeau la necesitatea unei schimbări. Lui Săpunaru nici nu-i trece prin cap să facă un pas în spate, sau în lateral, iar peneliștii vechi nu au reușit să formeze un ”val” coerent și puternic de schimbare. Nici în acest caz nu este vorba, în principal, de numele Săpunaru. Ci de o anumită mentalitate, de un management politic, de o imagine a politicii românești post-decembriste. Săpunaru are în spatele lui relații personale, interese și negocieri transpartinice și chiar o influență din alte zone (precum masoneria sau ”sistemul”). Sunt oameni care spun că nu a venit momentul unei schimbări radicale în Vrancea, că negocierile transpartinice de care aminteam ar fi condus la o înțelegere subterană PSD-PNL pentru zonele de influență Vrancea-Buzău, de exemplu. Un fel de Vrancea rămâne la Oprișan&PSD iar Buzăul trece la PNL&Cezar Preda. Totul sub oblăduirea lui Vasile Blaga și fără opoziția altcuiva.
Dincolo de speculații și interese, PNL pare încremenit într-un stil depășit de vremuri și de cerințele societății. Este un fel de blocaj care nu permite trecerea la un nivel superior, în concordanță cu ceea ce se întâmplă în societatea românească. Noul copreședinte al PNL Vrancea, Cristi Bălosu, anunță că vrea un alt fel de a face politică. Un slogan pe care l-am auzit spus și de alții, de-a lungul anilor. Problema principală a PNL este, cel puțin la Vrancea, apropierea prea mare de tot ceea ce înseamnă PSD: legături, afaceri, mentalitate, interese personale, atitudine. Debarasarea de PSD (un fel de tăierea nodului gordian) ar însemna, cu adevărat, un pas înainte pentru PNL Vrancea. Pot peneliștii să facă acest lucru? Săpunaru, Bălosu, Neață, Secară, Hornea, Trofin, Pancu, Ștefan, Stoica, Filimon, Toma, Constantin, Copaci, Lambrino, Epure, Braicău, Partene, Ciubotaru și ceilalți, ce ziceți?