SCRISOARE DESCHISĂ
Către Consiliul Local Măicănești
Stimați domni consilieri locali,
Dacă ne aducem aminte, în anul 2016, în plină campanie electorală, se promitea locuitorilor din localitatea Măicănești. Suna cam așa:
– „Vă promitem că, dacă ne votați și de data aceasta, vom termina canalizarea pe care am început-o încă din anul 2003”. (Suntem în 2020 și iată că aceasta este încă nefinalizată)
– „Vă promitem că vom face o piață cu toate utilitățile necesare!”
– „Vă promitem că vom face parc pentru copii!”
– „Vă promitem că vom asfalta toate drumurile din localitate.”
-„Vă promitem că nimeni nu va mai sta în noroaie și bălți pe drumuri!!”
-„Vă promitem că vom oferi locuri de muncă”
– Vă promitem, vă promitem, vă promitem…
Cum este posibil ca, în cei 30 de ani de la revoluție, să se reușească doar un teren de fotbal?
Vă scriu aceste lucruri în calitate de cetățean al acestei comune, unde m-am născut și am crescut, alături de părinți, bunici, frați, prieteni, etc…
Treziți-vă, domnilor consilieri, fiindcă cetățenii acestei localități v-au acordat un vot de încredere, cu speranța că vor duce o viață mai liniștită, populația comunei se simte obosită la drumurile și condițiile pe care le are această comună. Copiii și tinerii din această localitate nu au un părculeț. Căminul cultural ar trebui să îl transformați într-o sală de sport pentru copii și să nu mai fie ocupat cu fel de fel de lucruri, agricole și de uz.
Sunt foarte multe lucruri de spus, dar cu siguranță dumneavoastră le știți mai bine ca noi. Cu speranța că veți înțelege odată pentru totdeauna că populația din localitatea Măicănești nu are condițiile dumneavoastră de trai!
În ceea ce privește situația familiilor de romi sunt următoarele:
– Populația romă din localitatea Măicănești: 565 persoane.
– Lipsa curentului electric
– Lipsa actelor de proprietate
– Lipsa apei potabile
– Lipsa locurilor de muncă.
Majoritatea trăiesc din venitul minim garantat al Legii 416/2001 și alocația de stat a minorilor.
Pe cei mai mulți dintre romi îi veți găsi la marginea comunităților, dincolo de râu, dincolo de calea ferată, dincolo de pădure, dincolo de vale, dincolo de groapa de gunoi sau…pur și simplu – dincolo. Mă întreb și mă frământă, oare de ce comunitățile de romi încep acolo unde se termină asfaltul? De ce, oare, copiii noștri nu au putut beneficia de un părculeț unde să-și simtă adevărată copilărie în satul în care s-au născut?
Scrisoarea deschisă integrală a președintelui Partidei Romilor Pro-Europa Vrancea, Constantin Toader, o puteți citi AICI.
