Ramona Lile n-are reticențe în a se folosi de orice mijloace pentru a se cățăra în carieră cât mai sus, n-are mustrări de conștiință. Are, în schimb, proptele. În cei cinci ani de când revista 22 scrie despre plagiatele masive și grosolane pe care le-a comis, Ramona Lile nu a dat niciun pas înapoi, a fost sistematic „albită” de colegii din Comisia de etică a universității pe care o conduce, subordonații ei au ales-o și au reales-o a treia oară rector, diverșii miniștri au închis ochii la toate făcutele și nefăcutele ei, a încercat chiar să se abiliteze la Universitatea „Paul Valéry“ Montpellier 3 din Franța, fără să știe o boabă franceza.
Ramona Lile este o femeie de succes, o învingătoare în accepțiunea zilelor noastre, e bogată (câștigă minimum 5.200 de euro/lună), are case, e umblată prin lume, are putere. Rămâne de văzut dacă și după ce Consiliul Național de Etică scrie în raportul final că „este vorba despre unul dintre cele mai grave cazuri de plagiat din cercetarea academică românească de după 1989”, sistemul o va ține în brațe ca până acum sau, din contră, i se vor aplica sancțiunile decise de CNECSDTI, iar ministrul educației, Sorin Cîmpeanu, o va retrage din funcția de rector.
Ce sancțiuni prevede decizia Comisiei de Etică și cine trebuie să le aplice
CNECSDTI a constatat că Ramona Lile este „vinovată de săvârșirea plagiatului – abatere de la normele de bună conduită în activitatea de comunicare, publicare, diseminare și popularizare științifică” și a decis următoarele sancțiuni: retrogradarea din gradul de profesor universitar în gradul de conferențiar și suspendarea pe 5 ani a dreptului de înscriere la un concurs pentru grade didactice superioare, pentru funcții de conducere, de îndrumare și control și ca membră în comisii de concurs. Și, logic, retragerea tuturor lucrărilor plagiate. CNECSDTI face și câteva recomandări: Comisiei de Etică a Universității „Aurel Vlaicu” din Arad să respecte și să aplice dispozițiile Legii 206/2004 „fără concesii și fără a permite ingerințe ori presiuni din partea conducerii instituției în procesul de analiză a sesizărilor și luarea deciziilor” și, similar, Senatului universității.
Conform art. 326 din Legea Educației nr.1/2011, sancțiunile stabilite de CNECSDTI „sunt puse în aplicare, în termen de 30 de zile de la data emiterii hotărârii, după caz, de Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, de președintele Autorității Naționale pentru Cercetare Științifică, de Consiliul Național pentru Atestarea Titlurilor, Diplomelor și Certificatelor Universitare, de conducătorii autorităților contractante care asigură finanțarea din fonduri publice destinată cercetării-dezvoltării, de conducătorii instituțiilor de învățământ superior sau ai unităților de cercetare-dezvoltare”. Articolul complet, semnat de Brîndușa Armanca și Andreea Pora, poate fi citit în Revista 22.
