Dacă la PNL Vrancea e zbucium intern, la PSD Vrancea pare că e liniște. O liniște normală, după rezultatul de la alegerile locale din 9 iunie. O victorie puțin scontată la Consiliul Județean Vrancea și o victorie categorică la Primăria Focșani, precum și alte succese în zone ce nu păreau la îndemână au readus PSD la timona județului. Nu că pierduse total după 2020, dar influența era împărțită cu PNL de circa 4 ani.
Liniștea aceasta din PSD Vrancea vine, în primul rând, pe fondul câștigării alegerilor pentru CJ Vrancea. Altfel, zbaterile de la PNL le-am fi văzut la PSD. Chiar dacă animozitățile personale dintre unii lideri ai PSD Vrancea nu pot fi ascunse, aparent, toată floarea pesedistă vrânceană ar urma să tragă la aceeași căruță. O căruță cu un singur vizitiu – Nicușor Halici – care nu are de gând să mai lase și pe alții cu hățurile. Cel puțin, asta este impresia pe care o au membrii de partid, dar și oameni din afara lui.
Câștigătorul ia totul, spune o maximă veche, iar pe acest principiu ar putea merge PSD Vrancea în continuare. Toată lumea din PSD Vrancea așteaptă deciziile președintelui Nicușor Halici. După câștigarea alegerilor în județ, acesta a stat o perioadă lungă departe de viața publică, într-un fel de concediu prelungit. Nimic nu a mișcat în PSD Vrancea în acest răstimp. Se apropie încă două campanii electorale – prezidențiale și parlamentare – astfel că, de curând, partidul și-a reluat activitatea după perioada de ”amorțire” din vară.
În ciuda victoriei din 9 iunie și a liniștii de vară, situația reală nu plesnește de armonie în PSD Vrancea. Tensiunile între diverși lideri, mai ales între Nicușor Halici și Cristi Misăilă, și stabilirea candidaților pentru Senat și Camera Deputaților sunt provocări deloc ușor de gestionat. Mai ales că PSD Vrancea vrea să-și mărească procentul electoral de la locale – țintă de peste 40%, chiar să se apropie de 50%. Secretarul general al PSD Vrancea, Gabriel Necula, mâna dreaptă a președintelui Halici, a renunțat la funcție săptămâna trecută. Oficial, din motive de afaceri personale. Neoficial, ceva legat de funcții și poziții. Actualii deputați ai PSD Vrancea – Elena Stoica și Laurențiu Marin – nu ar mai fi în pole position pentru noi mandate. Sunt destui în PSD care nu-l agreau pe Halici și care, acum, se văd nevoiți să se încoloneze în spatele lui (abia scăpaseră de Oprișan … dar cine i-a scăpat?). Sau simt sabia lui Damocles-Halici deasupra capului.
Nicușor Halici are, pe românește, pâinea și cuțitul în mâini. Are undă verde de la București, de la președintele partidului Marcel Ciolacu, pentru a acționa cum crede el. Niciun alt pesedist vrâncean nu are această libertate, nu are această putere. Halici a fost cu Ciolacu, la sfârșitul lunii iulie, la întâlnirile cu fermierii. Halici a fost cu Ciolacu, săptămâna trecută, la Catedrala Copiilor ”Sf. Sava” din Buzău. Doar Angel Tîlvăr, pentru că e ministrul Apărării Naționale, are alt statut. Astfel că pesediștii vrânceni așteaptă de la Halici listele de candidați pentru parlamentare. În afară de senatorul Angel Tîlvăr, care are loc eligibil asigurat pe orice listă a PSD, Nicușor Halici are drept de desemnare. Că se vor face discuții interne, propuneri, lobby … astea vor fi că așa trebuie să fie. Pixul cu care se vor semna listele de candidați se află în mâna lui Halici.
Momentan, pare a fi legea tăcerii sau o mare necunoscută în PSD Vrancea în ceea ce privește candidații pentru Senat și Camera Deputaților. Calculele actuale dau ca eligibile 3 locuri: unul la Senat și două la Camera Deputaților. Pe surse se anunță diverși doritori, inclusiv din rândul primarilor cu influență, dar nimic concret nu răzbate din jurul președintelui filialei. Există semne de întrebare și cu privire la un nume din afara partidului – Cristi Țîrlea, fost prim procuror al Parchetului Vrancea. Pensionar de 3 ani, Cristi Țîrlea este dat de surse politice pe mai multe variante de funcții importante, propus chiar de către Nicușor Halici: la Consiliul Județean (ex: administrator public), prefect, parlamentar. Însă nimeni nu știe nimic. Toți pesediștii vrânceni așteaptă mutările/ deciziile președintelui filialei. Există, parcă, o nostalgie a vremurilor (nu demult apuse) în care unul singur decidea și toți ceilalți executau.
