Alexandru Arginteanu (n.1955 – d.2024) a fost unul dintre cei mai prolifici operatori de imagine tv şi de film din Focşani, singurul vrâncean care a obținut titlul de laureat al Festivalului de Film de la Costineşti (1986). La Gala filmului cu tematică pentru tineret, scurtmetrajul „Familia ing.Livescu” (cineclubul I.S.E.H. Focşani) a fost apreciat pentru limbajul cinematografic mai special, potrivit Irinei Coroiu, critic de teatru şi film, redactor la Revista „Cinema”. În anul 1977, Alexandru Arginteanu intră în marea familie a cineaștilor amatori din România, primind botezul „artei cu perforații” în Tabăra de Creație Cinematografică de la Soveja. „La câteva zile de la venirea din tabără, am preluat inventarul și activitatea cineclubului „Unirea” I.C. Focșani.”, își amintește Alexandru, în cartea „Constantin Balaci, Ultimul tur de manivelă”. La cineclubul fabricii de confecții a realizat filme precum: „A doua casă”, „Mărul”, „Balonul”, „Ecaterina Teodoroiu” și „Ansamblul de dansuri al I.C.F”. De fapt anul 1977 reprezintă și începutul unei fructuoase colaborări cu cineclubul „Zboina film” al Casei de Cultură a Sindicatelor din Focșani, unde a fost operator de imagine la majoritatea filmelor produse de acest cineclub. În septembrie 1980, s-a transferat la Întreprinderea Cinematografică Vrancea, unde a încercat să înființeze un cineclub, dar întreprinderea nu avea capacitatea de a susține un cineclub din cauza numărului mic de salariați. Trei ani mai târziu, în octombrie 1983, Alexandru Arginteanu s-a angajat la Întreprinderea de Scule și Elemente Hidraulice Focșani, unde a înființat cineclubul „SIGMA”. Aici a realizat, alături de alți membri, filme precum „Țânțarul”, „Pantoful” și „Familia inginerului Livescu”.
În anul 1990, cineclubul SIGMA I.S.E.H. s-a destrămat „exact când probabil intram în maturitate artistică”, a mărturisit cineastul focșănean. Pentru el, „marele avantaj al cineamatorului a fost acela că a reușit să producă filme, destul de multe, care i-au permis să facă saltul calitativ și în felul acesta să evolueze mai repede decât un profesionist”. Așa după cum a procedat cu mulți dintre foștii săi colaboratori, Constantin Balaci îl cooptează și pe Alexandru în proiectul „Radio Tineret Focșani” unde a pus umărul la amenajarea studiourilor, la escaladarea stâlpului pe care se afla antena radioului pentru instalarea semnalizării optice, dar și la organizarea concursului pentru redactori radio… și atâtea altele. După doi ani petrecuţi la „Radio Tineret Focșani”, se va întoarce în anul 1994 la prima sa dragoste, aceea de operator imagine. La „Studioul de Televiziune Focșani” al omului de afaceri Marius Vătășoiu a avut oportunitatea de a lucra și forma primii operatori-imagine de televiziune. Către sfârșitul anului 1996, Alexandru Arginteanu s-a angajat ca psiholog la Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Vrancea, unde și-a desfășurat activitatea până la ieșirea la pensie. Pentru instituția la care a lucrat mai bine de 25 de ani, Alexandru a realizat și patru filme („Leagănul de copii Focșani” – 1994, „1 iunie” – 2010, „DGASPC Vrancea” – 2010, „Ziua Mondială a Conștientizării Autismului la DGASPC Vrancea” – 2014) și a colaborat cu Alina Filimon, studentă la Facultatea de Arte – „Hyperion”, la realizarea unui filmuleț („Unire și credință” – 2004) de sfârșit de an universitar. S-a stins din viață, la vârsta de 69 de ani, după o grea suferință pe care a înfruntat-o cu demnitate și curaj, lăsând în urmă o poveste de viață unică și irepetabilă. A plecat așa cum a trăit, fără zgomot. (sursa text și foto: Florin-Gabriel Balaci)
