Gheorghe Stroia este un scriitor vrâncean, născut în Adjud. Gheorghe Stroia are 52 de ani și a publicat atât creații proprii cât și volume de critică și eseistică literară. Scriitorul vrâncean a acordat un interviu jurnalistei Sibiana Mirela Antoche, care a apărut în publicația Armonii culturale, o revistă de creație și atitudine culturală, fondată în anul 2011 la Adjud. Iată, mai jos, un fragment din acest interviu.
SMA: Pentru persoanele care nu au avut ocazia să vă cunoască, ne puteți spune câteva lucruri despre dumneavoastră?
GS: Este cred cea mai grea întrebare posibilă pusă cuiva. E foarte ușor să vorbesc despre alții, poate tocmai de aceea, am multe volume de critică și eseistică literară, în care am recenzat, prefațat ori postfațat sute de cărți, vorbind despre activitatea a sute de poeți, prozatori, jurnaliști, eseiști, oameni de știință, artiști. Despre mine, pot spune că sunt născut în 22 al lui Florar 1970, anul marilor inundații din România. M-am născut și am locuit până acum câțiva ani în orașul copilăriei mele, Adjud, în județul Vrancea. Din 2018, am decis împreună cu familia să ne retragem nu departe de Adjud, la Slobozia Urechești, într-un sat liniștit, la o casă, Raiul nostru, așa cum ne place nouă să îi spunem. Aici, având intimitate absolută, ne-am regăsit liniștea sufletească, dar și multe surse noi de inspirație (în principal natura, în toată splendoarea și frumusețea ei). Am o soție minunată (Maricica, Adorata mea, Regina Muzelor) și doi băieți frumoși și deștepți: George (23 de ani, absolvent de administrație publică) și Codruț (20 de ani, student al UMF „Carol Davila” din București, medicină generală). Am o familie frumoasă, cu preocupări incidente celor culturale, cu toții scriem, pictăm, facem tot ceea ce ne face plăcere. Dincolo de scriitorul Gheorghe A. Stroia (A este inițiala tatălui meu, Andrei, pe care o port în pseudonimul literar, în amintirea lui) se află omul Gheorghe Stroia, un om simplu, modest, naiv uneori, care iubește viața, cu bune și cu rele, care poate fi de mare ajutor, atunci când i se cere, un om mai degrabă spiritual decât credincios, pentru care, totuși, Dumnezeu (relația directă și sinceră cu El) și familia ocupă locul primordial.
SMA: Povestiți-ne despre debutul literar!
GS: Am debutat în cadrul cenaclului școlar, cu câteva poezii naive, apoi mai târziu, în armată am fost redactor-șef al gazetei de perete și mă ocupam printre altele de secțiunea de poezie, reportaj și epigramă. Debutul literar l-am avut în cadrul cenaclului literar „Vasile Cârlova” al Casei Armatei din Focșani, la îndemnul poetului vrâncean Ionel MARIN, care mi-a fost mereu ca un frate mai mare, m-a încurajat și susținut mereu. Debutul editorial a venit târziu, la vârsta de 40 de ani, în 2010, cu un volum mixt de poezie și proză dedicat copiilor, „Pledoarie pentru Inocență”, ed. Sf. Ierarh Nicolae, Brăila. La finele anului 2010, în decembrie, lansam deja al zecelea volum propriu, lucru pentru care unii au opinat că devenisem deja un „fenomen” (Dicţionarul scriitorilor români de azi din România, Basarabia, Bucovina de Nord, Banatul sârbesc, Europa Occidentală, Israel, America, Boris Crăciun, Ed. Porţile Orientului, Iaşi – 2011). Să știți că nu mi s-a urcat la cap, nu mă consider un fenomen, dar am reușit să public constant, cu o frecvență de minim 4-5 titluri noi de carte pe an. (…) Până la acest moment am peste cincizeci de volume publicate. Ele sunt variate ca gen și specie, de la literatură pentru copii (poezie, povestiri și povești), poezie (inclusiv haiku), jurnal (note de călătorie), critică și eseistică literare, dicționare și antologii.
SMA: În afară de scris, legat tot de literatură, mai faceți și altceva? Considerați scrisul o meserie din care se pot câștiga bani?
GS: În anul 2011, am înființat la Adjud, împreună cu poetul Ionel Marin, revista universală de creație și atitudine „Armonii Culturale”. O revistă care este iubită și urâtă în egală măsură. Urâtă de oameni răi, pe care îi roade invidia neputinței de a trata fericirea ca o sumă de lucruri mărunte. De aceea a fost și atacată de hackeri, a fost aproape de a fi desființată. Dar, iubită pe de altă parte, dovada faptului că de 11 ani face lucruri minunate, are colaboratori minunați, din toate domeniile vieții literar-artistice, de pe întreg mapamondul. O revistă la care participarea în calitate de autor este pro-bono, singura plată pe care autorii o au este serviciul pozitiv de imagine oferit de o revistă devenită brand cultural internațional. Din păcate, scrisul, ca și alte activități culturale, nu este o sursă viabilă de bani, mulți dintre „activiști” o fac întru satisfacerea eului propriu, din pură plăcere. E foarte greu să vinzi astăzi cultură, din ce în ce mai greu. Și piața de cărți nu mai prezintă astăzi același interes ca odinioară, doar suntem în era tehnologiei, era Google și a Social-media. Acum găsești tot ce vrei, ajungi foarte facil la informații ori resurse care altădată ne erau prohibite. Unii dintre editori mai fac bani din antologiile pe care le lansează, unde fiecare participant trebuie să pună la bătaie niște sume, ca să poată fi publicat. Nu e rău, dar unii dintre editori sar uneori calul, uitând că cel care scrie oricum nu are nimic de câștigat sau că nu dispune de resurse nelimitate, neavând nicio susținere din parte forurilor tutelare. Și nu e vorba doar de bani, e vorba despre suflet, emoție, dragoste față de oameni și de cuvântul scris.
SMA: Participați la evenimente sau cenacluri literare? Sunteți membru al vreunei asociații sau uniuni de creație din Romania sau din afara țării?
GS: Sigur că da, particip la evenimente sau cenacluri literare ori de câte ori am timp și dispoziție. Merg de obicei la acele întruniri unde sunt oameni pe care îi prețuiesc și îi apreciez pentru ceea ce sunt, pentru activitatea lor literară. Am organizat și eu câteva lansări de carte ale unor volume proprii, am făcut-o cu plăcere, am reîntâlnit oameni dragi. Îmi aduc aminte la lansarea volumului de versuri „Omul retortă” (Rafet, 2010), dirigintele meu din liceu, profesorul Paul Spirescu (membru USR) spunea: „Ce mi se pare ciudat la domnul Stroia este că știam despre ingineri că nu știu să citească, darămite să mai și scrie!”. Cel mai probabil era un compliment, dar pe care, din păcate, atunci poate nu l-am perceput chiar așa. De aceea, am tot încercat să fac lucrurile din ce în ce mai bine și să arăt continuu că „încă” un inginer poate scrie… Sunt: Membru al Ligii Scriitorilor Români (LSR), din anul 2011 (decorat în 2020 de președintele Al. Florin Țene cu medalia „Virtutea Literară”); Membru al Academiei Româno-Americane de Arte și Științe (ARA, SUA, președinte Ruxanda Vidu), din 2013; Membru al Uniunii Artiștilor Plastici (UAP), din 2017; Membru al Asociației Scriitorilor Români din Austria (ASRA, Austria, președinte Daniela Gumann), din 2017; Membru al Uniunii Scriitorilor Europeni (USE, Franța), din 2018; Membru al Asociației Artă, Tradiție, Cultură (AATC, Bârlad, președinte Viorica Ghenghea), din 2022; Membru al Uniunii Scriitorilor de Limbă Română (USLR, Moldova, președinte Diana Ciugureanu), din 2022 și încă…
SMA: Ce mesaj aveți pentru tinerele talente?
GS: Citiți, citiți, citiți! Visați, visați, visați! Faceți din fiecare vis al vostru, oricât de îndrăneț ar fi el, realitatea voastră. Și, bineînțeles, cu toții știm că talentul înseamnă 10% inspirație și 90% transpirație, cultivați-vă talentul, dragii mei, munciți, pentru ca sămânța aceea de har pe care Dumnezu a pus-o în voi să rodească minunat și frumos, să devină Lumină!
Interviul integral cu scriitorul Gheorghe Stroia îl puteți citi în revista Armonii culturale.
