În fiecare an, pe data de 30 ianuarie, sunt prăznuiți Sfinții Trei Ierarhi: Vasile cel Mare, Grigorie de Nazianz și Ioan Gură de Aur. Această sărbătoare semnifică unitatea creștinilor. După ani de dispute între comunitățile creștine, pe tema cine este mai mare ca teolog dintre cei trei ierarhi, s-a hotărât, în urma visului pe care l-a avut episcopul Ioan al Evhaitelor, în timpul împăratului bizantin Alexios I Comnenul (1081-1118), ca 30 ianuarie să fie ziua de cinstire comună a celor trei ierarhi. Pentru a recunoaște valoarea teologică a Sfinților Trei Ierarhi, prin hotărârea luată la Atena, la primul Congres al Profesorilor de Teologie din anul 1936, Sfinții Trei Ierarhi au devenit patronii spirituali ai instituțiilor de învățământ teologic ortodox din întreaga lume.
Pe cei 3 sfinți îi prăznuim și separat, îi prăznuim și împreună. Îi prăznuim separat pentru că au niște deosebiri între ei, fără îndoială, sunt trei mari personalități. Dar îi sărbătorim și împreună, pentru că au și niște calități care îi unesc. Ceea ce-i unește pe ei, pe acești trei sfinți luminători ai Bisericii este, în primul rând, cultura lor extraordinară. Pentru că au învățat și știința veche, păgână, de până la ei și au adâncit foarte mult sfintele Scripturi care sunt izvor nesecat de înțelepciune și de idei. Deci această cultură, pe care toți au avut-o, Vasile, Grigorie și loan, îi unește pe toți. Mai ales că trăiesc în același veac, veacul IV: cei doi se nasc, Sfântul Vasile și Sfântul Grigorie, în 329; Sfântul loan mai târziu, 347, și la 407 moare, se stinge undeva în Cucuz. Deci trăiesc în aceeași epocă și în aceleași probleme de atunci: era lumea păgână care trecea către creștinism încet, încet și, în același timp, erau foarte multe erezii, îndeosebi erezia lui Arie, care a tulburat foarte mult Biserica lui Hrisios și care câștigase convingând și pe împărații vremii de atunci.
În aceasta epoca trăiesc toți trei, adăpați din vechea cultură și din cea nouă, creștină. Însă, fiind așa de culți, erau totuși niște oameni extraordinar de smeriți, umili. Știau că totul le vine de la Dumnezeu și nu-și însușeau nimic din meritele lor. În același timp, erau niște oameni foarte generoși, iubitori de străini, iubitori de bolnavi, iubitori de săraci, și unii și alții, și Sfântul loan, în capitala imperiului și Sfântul Grigorie – a fost și el patriarh la Constatinopol – și Sfântul Vasile cel Mare în Cezareea Capadochiei, patria lui. Foarte milostivi, au îndemnat și cu cuvântul, rupând pungile bogaților și revărsându-le săracilor, unificând, cât au putut ei să facă într-un timp destul de scurt, rupând aceste diferențe între bogați și săraci, cum nu ne putem închipui noi astăzi. Au lucrat cu foarte multă energie, cu foarte multă putere, ca să deschidă inimile bogaților, să dăruiască acestor mulțimi sărace și flămânde. Deci foarte generoși și iubitori de oameni, foarte omenoși, acești Sfinți Trei Ierarhi. Și încă o calitate care a uimit lumea păgână: sfințenia vieții lor. Prin post, prin rugăciune, prin renunțarea la sine, au devenit cu adevărat vase ale Duhului Sfânt, temple ale Duhului Sfânt, cum spune Sfântul Apostol Pavel, niște oameni cu adevărat sfinți, plini de mireasma Duhului Sfânt, în toată ființa lor. De aceea au rodit așa de mult în viața lor și a rămas nemuritor tot ce au făcut ei, și faptele și scrisul lor. (sursa: crestinortodox.ro)
