În această noapte, aici, pe aeroportul din Kandahar, noi, inimile neînfricate, ne luăm rămas bun de la sublocotenentul erou, Mădălin Stoica, căzut la datorie în teatrul de operații Afganistan. Tată şi soţ, camarad şi prieten, pe 15 septembrie, Mădălin a trebuit să se înroleze în armata îngerilor. Sacrificiul său, însă, nu va fi zadarnic. Vom găsi în noi puterea de a continua misiunea cu aceeaşi determinare şi profesionalism, convinşi fiind că va veghea asupra noastră de sus, din ceruri. Te vom pastra în amintire ca pe un bun camarad, un exemplu de loialitate si dăruire. Drum bun, adio şi fie ca Dumnezeu să-ţi odihnească în pace, sufletul, Mădălin Stoica…
(locotenent colonel Cristinel Colibaba, comandantul BIPF ,,Brave Hearts”)
Scrisoarea camarazilor către Mădălin
Dragă EROULE Mădălin Stoica,
Azi mai mult ca niciodată, mi-au răsunat în minte versurile lui Ioan Neniţescu din Pui de lei…şi parcă totul a îmbrăcat o aură întunecată ca semn al cinstirii celor care prin sacrificiul suprem au scris paginile de aur ale istoriei românilor.. şi mai ştiu că există un singur nume pe care trebuie să-l cunoască orice român, în orice loc s-ar afla, există un nume pe care trebuie să-l slăvim în fiecare zi, există un nume pe care trebuie să-l rostim tot timpul cu vreme şi fără vreme: acesta este EROUL. Iar tu Mădălin Stoica eşti acum unul dintre ei.
Eroi au fost, eroi sunt încă
Şi-or fi în neamul românesc!
Căci rupţi sunt ca din tare stâncă
Românii, – orişiunde cresc….
Întotdeauna am apreciat pe acei oameni care şi-au pus viaţa în slujba altora. Acei care au ales să trăiască pentru alţii, să se jertfească pentru alţii. EL EROUL Mădălin Stoica, fără să mai stea pe gânduri, a riscat totul, şi-a dat şi viaţa pentru ca viaţa altora să fie salvată. Şi el iubea să trăiască, avea o familie, părinţi şi o fetiţă, la care ţinea. A făcut “un târg” cu moartea şi a dat la schimb viaţa sa pentru viețile altora, care poate îi erau străini… Cine îşi asumă crucea de erou îşi asumă responsabilitatea patriotului, a celui care ia parte la războiul războaielor, unde sufletul eroului primeşte libertatea zilei „care nu cunoaște amurgul, a zilei care nu cunoaște umbra”…
Românii nu te vor uita, camarazii nu te vor uita, Armata nu te va uita. Te va cinsti, preţui şi respecta pe tine ca de altfel pe toţi cei care au dat supremul sacrificiu în acţiunile de combatere a terorismului şi menţinerea păcii din teatrele de operaţii, în care aţi spus ,,prezent” la datorie. Tu, Mădălin Stoica îmreună cu ei Ei, sunteţi cei care aţi pus, mai presus de orice, dragostea faţă de ţară, consfinţită prin însăşi jurământul pe care l-aţi depus ca orice militar.
,,Jur să-mi apăr ţara chiar şi cu preţul vieţii”…
În ziua 15 a lui septembrie, ai ales să te înrolezi în armata cerului lasând cu sufletul gol, pe cei care ţi-au fost dragi sufletului tău dar şi pe camarazii tăi. Astfel, în jurul orei 10.00, ora României, în cadrul Plutonului 2 Infanterie din Compania 4 Infanterie executai o misiune de patrulare în zona de responsabilitate din teatrul de operaţii Afganistan. Pe itinerariul de întoarcere, autovehiculul militar în care te aflai a fost lovit de un maşină capcană. Nu am avut niciodată puterea de a pricepe până la capăt „chimia” tainei care într-o clipă schimbă fundamental viaţa unui om, îndreptând-o hotărât spre o ţintă, necunoscută până atunci, netrăită, dar care germina poate cu răbdare, de mult, în întunericul inimii.
Iată de ce, …
Eroii rămân veşnic în amintirea noastră, a militarilor, iar momentele grele ale despărţirii de ei nu sunt niciodată uitate. E ca un semn de fraternitate peste moarte prinşi cu toţii de umeri, ca într-o horă, cu capetele plecate spre pământ. Rugăm pe Hristos Cel Răstignit, să reverse harul Său, al luminii şi vieţii veşnice, peste eroii neamului românesc, dăruindu-le lor odihna sfântă întru nădejdea Învierii, spre slava lui Dumnezeu şi mântuirea neamului. Dumnezeu să te aibă in pază, eroule Mădălin Stoica… (lt.col. Toni Ene)
