A plecat dintre noi, discret, fără ca prea mulți să mai știe câte ceva despre el, la doar 62 de ani, cel mai bun fotbalist al Olteniei. După unii (inclusiv după subsemnatul, un amator), Ilie Balaci putea fi cel mai bun fotbalist român al tuturor timpurilor. Între ”Prințul din Trivale” și ”Regele” Hagi, ”Minunea Blondă” din Bănie a scris istorie în fotbalul românesc. Ilie Balaci a fost un talent imens și, totodată, un luptător pe teren. Nu ”dispărea” din joc, așa cum se întâmplă, de multe ori, cu marii jucători. Era un creator, un vizionar în teren, care alerga tot meciul și făcea ambele faze, atac și apărare. Fotbalul nu mai avea secrete pentru el. Și, când trebuia să urmeze câțiva ani de glorie, la cel mai înalt nivel, a venit acea intrare ”la rupere” din partea unui fundaș anonim, pe un teren înghețat, la Baia Mare, în februarie 1984. În acea perioadă, o accidentare la menisc însemna finalul carierei pentru un fotbalist. În ciuda eforturilor medicale, cu 3 operații la genunchi, ”Minunea Blondă” s-a stins. Mult prea devreme, la nici 28 de ani. Balaci nu a putut participa nici la turneul final al EURO 1984 – Franța, o competiție pentru care dăduse totul în preliminarii.
Uitat, apoi, prea repede, și intrat într-un con de umbră, Ilie Balaci a cunoscut succesul, ca antrenor, în țările arabe și în nordul Africii. Fotbalul românesc nu considera că are nevoie de el. Și-a văzut mai mult de familie, de prieteni, de viața lui. Doar întâlnirile periodice cu fotbaliștii Craiovei Maxima îl mai scoteau dintr-un anonimat nedrept. Privea cu detașare la ce se întâmplă în jurul lui, în fotbalul românesc, chiar dacă, în sufletul lui, frământările interioare îl măcinau. Trist…
Dumnezeu să-l odihnească în pace!
