Diagnosticat cu tetrapareză spastică, forma cea mai severă de paralizie cerebrală, frecvent asociată cu microcefalie, epilepsie şi retard mental, Laurenţiu are nevoie de tratamente costisitoare. Mama lui Laurenţiu se chinuie din greu să îl crească şi să-i asigure cele necesare, dar nu s-a gândit nici măcar o clipă să îl părăsească. Pe Laurenţiu l-am cunoscut în toamna acestui an, când, împreună cu voluntarii RO100, am mers la Sihlea să dăruim ghiozdane şi rechizite copiilor din comunitate care începeau școala. Am întâlnit mulţi copii din familii nevoiaşe, dar de departe povestea lui Laurenţiu ne-a impresionat, iar chipul lui ne-a rămas întipărit în minte. Ochii migdalați ai lui Laurențiu și genele lungi ca de prințesă cuceresc pe oricine pășește în casa de împrumut a unei familii greu încercate (familia Preda). Vasilica, mama, îl îmbrățișează cu dragoste, știind că puiul ei se rușinează atunci când străinii le calcă pragul. Oamenii veniți cu gânduri bune la casa de lângă calea ferată de la intrarea în comuna Sihlea au ocazia să își regăsească propria conștiință, să-și răspundă la principalele întrebări despre natura și sensul existenței. Este un fapt dovedit că familii ca ale Vasilicăi se găsesc peste tot în România, cu siguranță mii de oameni trăiesc la limita supraviețuirii, de aceea nu mai putem să așteptam doar mila autorităților și nu avem voie să rămânem indiferenți.
Vasilica își deapănă, cu o sfială ancestrală, povestea vieții ei: „Provin dintr-o familie cu 5 copii din Sihlea. Frații și surorile mele au familiile lor, eu am plecat la 21 de ani după soțul meu, la Tîmboești. Am crezut că o să scap de greutățile vieții, că dragostea pentru care o trăiam cu bărbatul ales va aduce binele visat. Am fost binecuvântați cu doi copii minunați, un băiat și o fată care acum sunt mari, fata a terminat liceul, iar băiatul își dorește să devină mecanic auto și învață în prezent la o școală profesională în Focșani. Toate au fost bune până când soțul a prins patima băuturii și a început să mă lovească din gelozie. Am suportat toate umilințele, până la bătaia care mi-a declanșat nașterea prematură a celui de al treilea copil. Vestea că Laurențiu are o problemă din cauza insuficienței oxigenului a căzut ca un trăsnet. Imediat după naștere, mi l-au ținut la Bacău două luni și eu am stat în spital la Focșani”.
Parcă povestea asta am auzit-o în părțile noastre balcanice, unde dreptul de viață și moarte a bărbatului asupra femeii se moștenește din tată în fiu prin exemplu personal și prin zicale populare cu o importantă rezonanță: “Bătaia e ruptă din Rai”. Se știe că, în Romania, o dată la două minute o femeie este lovită, aşa cum arată şi statisticile recente, iar legislația referitoare la violența domestică încă lipsește sau nu implică sancțiuni corespunzătoare. Este rezultatul inacțiunii noastre, a celor pentru care respectul reciproc în cadrul familiei reprezintă un principiu de viață necesar.
Mama, parcă resemnată cu situația în care se află, își continuă povestea: “Medicii mi-au spus că Laurențiu are ca niște negi pe creier și asta îl împiedică să fie normal, ca ceilalți copii. A fost diagnosticat cu pareză tetraspastică și în prezent, la vârsta de 4 ani și 6 luni, nu poate merge, nu se poate alimenta, nu poate vorbi. Încerc să mă descurc cum pot pentru a cumpăra lapte praf, pampers și șervetele. Nu pot lucra nicăieri să pot să-i asigur bani de tratamente și medicamente, pentru că trebuie să fiu mereu prezentă în preajma lui. Am noroc cu băiatul cel mare, cu Ciprian, că mai stă cu el pentru ca eu să pot merge la doctor sau la Primărie. Banii pe care îi primesc ca alocaţie şi ca ajutor pentru persoană însoțitoare nu sunt suficienți pentru analizele uzuale și RMN–ul planificat de către doamna doctor. Nici nu știu cum să mă descurc.”
La o documentare minimă, informațiile despre boala lui Laurențiu sunt cumplite: tetrapareza spastică este forma cea mai severă de paralizie cerebrală, frecvent asociată cu microcefalie, epilepsie, retard mental, sunt afectate toate cele patru membre, mersul chiar asistat de multe ori este imposibil şi depinde de nivelul inteligenței copilului. Semne de întârziere în dezvoltarea neuromotorie. Membrele superioare sunt flectate, pumnii foarte strânşi. Membrele inferioare – contracture intense a aductorilor coapsei. Tulburări de vorbire, limbaj, tulburări de deglutiție, masticație.
Mai mulţi oameni de bine din comunitatea RO100 Citizen Focşani, dar nu numai, s-au mobilizat şi l-au ajutat pe Laurenţiu să ajungă la Iaşi pentru RMN şi analize. Fundatia Motivation şi Tehnortopro s-au asigurat că Laurenţiu va avea un cărucior personalizat, atât de necesar unei persoane în starea sa. Dar Laurenţiu are nevoie de îngrijiri permanente. Costurile analizelor, drumurile la Iaşi şi Bucureşti nu pot fi nicidecum suportate din veniturile mamei. De aceea, apelăm la bunăvoinţa comunităţii. Oricine doreşte să îl ajute pe Laurenţiu o poate face în contul RO61ROIN920500193547RO01, deschis pe numele mamei sale, Vasilica Preda, la Idea Bank Focșani. Laurenţiu nu poate încă să vorbească. Dar, dacă ar putea să o facă, ar mulţumi cu siguranță tuturor celor care se apleacă cu grijă asupra sa. (sursa: RO 100 Citizen Focșani)
