Pentru că tot e această campanie electorală atât de plicticoasă, mai ternă chiar decât campaniile electorale pentru alegerile europarlamentare, s-a identificat un subiect care să anime, cât de cât, atmosfera electorală. Acest subiect este dezbaterea televizată dintre candidați. Odată lansat acest subiect, fiecare parte aduce argumentele care o avantajează. Unii supralicitează importanța dezbaterilor între candidați, pe micile ecrane. Ceilalți minimalizează acest subiect de campanie.
PSD susține prin toate mijloacele că vrea dezbatere la tv între candidați. PNL anunță că dezbaterea televizată Iohannis-Dăncilă nu e necesară, că nu aduce nimic nou. PSD și Dăncilă spun că trebuie să fie o confruntare televizată de idei și proiecte. PNL și Iohannis spun că ambii candidați din turul 2 al prezidențialelor sunt cunoscuți opiniei publice și nu au ce noutăți să dezbată pe micile ecrane. PSD și Dăncilă pregătesc date despre guvernare, despre pensii și salarii. PNL și Iohannis vorbesc de justiție, de acapararea statului de către PSD, de valori și normalitate. PSD și Dăncilă speră să mai smulgă niște voturi din astfel de confruntări electorale televizate. PNL și Iohannis vor să adune voturi în plus mergând mult pe teren.
Dar ce s-a întâmplat până acum în urma dezbaterilor tv din campaniile prezidențiale. Cea din 1990, cu Iliescu-Rațiu-Câmpeanu, nu a avut impactul așteptat, în ciuda calității oponenților lui Iliescu. Radu Câmpeanu și Ion Rațiu nu au avut nicio șansă în fața tăvălugului fesenist. În 1992, rezultatul a fost același: Emil Constantinescu nu a fost convingător, iar foștii din PCR și Secu nu reușiseră, încă, să acapareze total statul român. Așa că Iliescu și ai lui rămân în continuare la putere. În 1996, tendința generală de vot s-a schimbat, în sfârșit, și în România. CDR a câștigat alegerile parlamentare, astfel că și Emil Constantinescu trebuia să vină la Cotroceni. A rămas celebră întrebarea lui Constantinescu, cu ochelarii scoși teatral de pe nas, către Iliescu, în platoul tv: ”Domnule Iliescu, dumneavoastră credeți în Dumnezeu?”. Nu a fost, însă, punctul decisiv, pentru că tendința și calculele politice îl dădeau câștigător, oricum, pe Emil Constantinescu. În 2000, nu a contat nimic. Iliescu&PSD erau pe val și au câștigat la pas.
Abia din 2004 încep să conteze, cu adevărat, dezbaterile între candidați. Aparițiile și confruntările în platourile de televiziune l-au făcut pe Traian Băsescu primar general, mai întâi, apoi președinte. PSD&Năstase au fost învinși de Băsescu și datorită confruntărilor televizate. În 2009, Traian Băsescu a reușit, din nou, să se folosească de dezbaterile televizate pentru a-și doborî adversarii – Crin Antonescu și Mircea Geoană. Poate că se supralicitează, puțin, celebra întrebare a lui Băsescu – ”Domnule Geoană, azi noapte nu v-a plăcut, azi noapte când Vântu a aflat că a fost arestat domnul Popa Nicolae şi v-a chemat de urgenţă, nu v-a plăcut?”. Dar, cu siguranță, a fost un moment important, care l-a pus pe Traian Băsescu în avantaj. În fine, în 2014, confruntările tv Ponta-Iohannis nu au avut darul de a-i aduce un avantaj clar lui Klaus Iohannis. Poate după a doua dezbatere să mai fi câștigat voturi. Decisiv a fost comportamentul lui Ponta, Corlățean, Meleșcanu&Guvernul PSD față de alegătorii români din străinătate. Atitudinea puterii PSD de la București față de românii din diaspora a scos oamenii la vot în turul 2 de scrutin și a înclinat balanța în favoarea lui Klaus Iohannis, în dauna favoritului Victor Ponta.
Teoretic, întrebarea de acum, de ordin electoral, este: va influența o dezbatere tv rezultatul votului din 24 noiembrie, va răsturna ierarhia din primul tur? Concluzia generală, din afara partidelor, susținătorilor și bulelor partizane, este că o confruntare în fața camerelor de luat vederi între Klaus Iohannis și Viorica Dăncilă nu va schimba tendința de vot și, implicit, nici rezultatul final al turului al doilea de scrutin. În rest, cum spuneam, fiecare interpretează, susține, acuză, răspunde, acționează după propriul interes electoral.
