ȘCOALA DE NORMALITATE: Într-o educație sănătoasă, normalitatea înseamnă să existe atât note de 10, cât și note de 4. (cu rugămintea de a se citi cu răbdare până la final)
Breaking news: Aproape un sfert dintre elevii de la școala smart „au picat” la Evaluarea Națională! Este un titlu din presă. Sfertul reprezintă de fapt 20%, adică 4 din 20 de elevi. Rânduri întregi de comentarii și păreri „academice” pe rețelele de socializare, iar elevii, dascălii și părinții sunt puși pe rând la zidul rușinii.
Oameni buni, terminați cu prostiile! În orice sistem educațional SĂNĂTOS aceasta este NORMALITATEA. E normal să existe elevi de 10, la fel cum este normal să existe și elevi de 4. Rezultatele de la examen ar trebui să ne dea de gândit dintr-o altă perspectivă: dacă de fapt sistemul de evaluare este greșit? Spunem asta cu gândul la faptul că unul dintre elevii care au luat sub 5 la Evaluarea Națională a reușit anterior performanța să treacă cu 10 probele de aptitudini la un liceu vocațional. Astfel, putem spune că un copil care a luat sub 5 la Evaluarea Națională NU este un elev prost, ci este un elev care a fost evaluat prost în cadrul unui sistem de evaluare învechit și greșit.
În România există un sistem de evaluare tip malaxor, în care se aruncă toți elevii, fără să se țină cont de faptul că au înclinații spre domenii diferite. Performanța în educație se traduce în note obținute prin memorarea mecanică a unor informații, deși ar trebui să însemne competențele reale acumulate de elev în școală și, mai apoi, în liceu. Dar cum evaluăm competențele reale ale elevilor? Pot fi evaluate aceste competențe prin examenele actuale din sistemul educațional românesc? Răspunsul este clar NU.
Soluția ar fi evaluări diferite, în funcție de domeniile în care doresc să studieze elevii, precum: tehnic, vocațional, real sau uman. Astfel, ar trebui evaluate cunoștințele și competențele acumulate pentru domeniul în care se va pregăti.
În prezent, în România, toți elevii trebuie să treacă prin același sistem de Evaluare Națională, indiferent de profilul ales, iar sistemul presupune evaluarea la Limba Română și la Matematică. Spre exemplu, la Evaluarea Națională, un elev nu a reușit să o caracterizeze pe Lia, personajul lui Ioan Slavici. Apropo, ca o paranteză, câți dintre cei care citesc aceste rânduri sau cei care își dau frecvent cu părerea despre școala românească știu cine este Lia? Revenind la elevul nostru, chiar dacă nu a reușit să scrie compunerea despre Lia, poate are înclinații artistice sau poate are îndemânarea necesară pentru o școală tehnică. Pentru sistemul educațional românesc elevul acesta este slab și nepregătit doar pentru că nu știe să o caracterizeze pe Lia. În alte țări europene, un astfel de elev este doar cel care nu are înclinații spre literatură.
Cum ar fi fost dacă, în locul compunerii la limba română, toți acești copii ar fi fost evaluați la aptitudinile tehnice? La fel i-am fi privit și pe cei care au 10 la literatură, dar sunt mediocri și stângaci când vine vorba de competențe tehnice sau artistice?
Apoi, în evoluția educațională a unui copil nu trebuie uitată familia, care are o influență enormă. Și astfel avem copii din familii cu probleme sociale, fără părinți sau cu părinți alcoolici, pentru care este o performanță faptul că nu abandonează școala. Un copil care își face temele între două scandaluri domestice pleacă din start dezavantajat în această competiție a sistemului educațional din România. Ce face statul pentru acești copii? Aproape nimic…
Dar, marea problemă a acestor zile este că, în România, elevul care a luat sub 5 la un examen național este supus rușinii publice și este caracterizat ca fiind slab sau un „produs defect” al sistemului educațional. Urmează un adevărat „bullying” social din partea colegilor care nu au maturitatea să înțeleagă că o notă mică nu este un eșec educațional, din partea profesorilor, care chipurile au fost făcuți de râs de elev, din partea părinților care își forțează mereu copiii să își depășească limitele și, nu în ultimul rând, din partea presei și a întregii opinii publice. Cu ce a greșit acest copil ? De ce trebuie să treacă prin acest „purgatoriu al rușinii”?
Cum ar fi ca fiecare liceu real, uman sau tehnic să își susțină propriul examen de admitere adaptat pentru fiecare profil în parte? Nu ar fi oare mai corectă și mai realistă acest tip de evaluare a elevilor?
Scriem aceste rânduri în speranța că măcar unul dintre oamenii care au în mână soarta educației le vor citi. Poate vor gândi un sistem sănătos de orientare în carieră și de evaluare.
Scriem cu gândul la părinții și profesorii celor care „au picat” Evaluarea Națională, cu speranța că își vor mângâia copiii cu vorbe bune și încurajări, astfel încât să transforme un așa-zis eșec școlar într-o experiență de viață. Apropo, acest examen nu are promovați sau nepromovați, ci este doar o evaluare a elevilor la cele două materii: Română și Matematică.
Și mai scriem aceste rânduri pentru cei care comentează rezultatele acestor copii, spunându-le că ar trebui să îi privească cu atenție, pentru că unii dintre ei vor fi viitorii mecanici, zugravi, croitorese sau instalatori. Și acestea sunt meserii normale și, chiar dacă vă vine greu să credeți, sunt mulți copii care se gândesc să le îmbrățișeze. Să fiți siguri că vor fi geniali în meseriile lor și, când veți avea nevoie de ei, vă veți dori să își facă bine treaba, nu să recite bine din Eminescu sau să o caracterizeze pe Lia lui Slavici.
Încheiem postarea noastră, felicitându-i pe toți cei care au trecut prin Evaluarea Națională! Iar celorlalți, privitorii și comentatorii de pe margine, le dorim luciditatea de a înțelege normalitatea! (Primăria Comunei Ciugud)
