14 februarie… O zi ca oricare alta în curgerea implacabilă a timpului. Doar o zi! Clepsidra marelui Timp iși cerne nisipul, iar Nona răsucește și ea firul vieții noastre…
Azi, 14 februarie, sărbătorim Ziua Cărții Dăruite… Doar că familia profesorilor Liceului Tehnologic ”Eremia Grigorescu” din Mărășești a închis azi, mult prea devreme, ultima filă din Cartea Vieții unui Om și Profesor, Doamna Cristina Monica Iankovszky! Doamna profesor a fost o simbioză între forţă, feminitate, sensibilitate şi exigență. Astfel, din aceste patru puncte cardinale ale fiinţei sale, Doamna Cristina Monica Iankovszky a fost pentru noi, colegi și prieteni, foști și actuali elevi, modelul desăvârşit de Dascăl şi Om. Nu a fost perfectă, dar a fost perfectă așa cum era, o combinație între implicare, credibilitate și sursă de inspirație.
Ar fi multe de spus. Ar fi multe de povestit. Dar lăsăm ramurile bradului de lângă mormântul proaspăt să ducă cu vântul reverența noastră în fața domniei sale, gândul dorului de a ne fi Dor de totul zilelor de cancelarie și de clasă cu ea, doamna Cristina Monica Iankovszky.
„Orice disciplină are o valoare prin ea însăși, dar are o valoare de două, de trei sau de zece ori mai mare prin omul care este acolo pentru a o preda” – cu respect și dragoste, azi doamna director Lavinia Anghel a rostit ultime cuvinte la capătâiul celei plecate dintre noi: ”Aceasta a făcut dna profesor Cristina Monica Iankovszky timp de peste 41 de ani. Prin harul cu care a binecuvântat-o Dumnezeu, a ridicat predatul la rang de artă și a oferit valoare fizicii în fața elevilor. ”Enigmatici și cuminți”, așa cum spunea Adrian Păunescu cu ani în urmă, oamenii școlii se sting de regulă după pensionare, dar timpul, nu a avut răbdare cu dumneavoastră și ați plecat mult prea devreme.
Sunt aici prezentă în calitate de coleg de cancelarie, dar și în calitate de fost elev. Spirit cercetător, ne-a insuflat o gândire logică și consistentă. Rigoarea era un atu al domniei sale. A pus tot ce avea mai bun în el în slujba fizicii; a predat și a pregătit elevi pentru admiteri la diferite instituții de învățământ, dar și pentru concursuri școlare. În ultimii ani au fost pregătiți elevi pentru concursurile naționale de Proiecte de mediu și, de fiecare dată, aceștia au urcat pe podium, drept dovadă a unei bune îndrumări științifice. Trecând la cea de-a doua calitate pentru care mă aflu aici, și anume cea de fost elev al domniei sale, pot doar înclina capul și doresc oricărui elev din România să aibă un așa profesor.
Acestea sunt amintiri pe nimeni nu ni le va lua vreodată.
A fost o onoare și o bucurie să vă fi avut profesor, dna profesor Iankovszky!
Acum vorbim despre doamna profesor Cristina Monica Iankovszky la trecut… Nu mai este printre noi, este cu noi, în inimi și în minți!
Doamnă Profesor, vă mulțumim! Vă mulțumim pentru zile și învățăminte, pentru îndrumări și încurajări, pentru dedicația cu care ați trăit și ați învățat pe alții, pentru zâmbet și curaj.
Doamna profesor, să aveți drum lin în Lumină și cu Lumină. Odihniți-vă în pace!”
Așa am închis noi, azi, ultima fila din Cartea Vieții unui Om și Dascăl…
P.S. Doamna Cristina Monica Iankovszky să ne iertați… Elevii v-au adus flori albe și v-au acoperit. Noi știam secretul florilor, dar ei nu! Nu-i așa că acum ați zâmbit și le-ați primit acolo Sus? Odihnă lină… (prof. Anamaria Zaharia-Nechifor, Centrul de Documentare și Informare – Liceul Tehnologic „Eremia Grigorescu” Mărășești)
