Alexandria Librării a găzduit vineri seara lansarea volumului ”Umbrela trăirilor mele”, scris de focşăneanca Roxana Mihalcea. Tânăra este o fostă absolventă a Colegiului Naţional “Unirea” şi tocmai datorită acestui lucru autoarea a ţinut ca invitaţii speciali la eveniment să fie profesorii şi mentorii ei.
“I-am fost profesoară până în clasa a XII-a şi dirigintă pentru patru ani. A fost printre primele mele eleve olimpice la Olimpiada Naţională de limba şi literatura română. Asta ne-a apropiat foarte mult, aşa încât în timp asta ne-a permis să ne spunem pe nume. Cartea de astăzi, <<Umbrela trăirilor mele>>, nu este altceva decât povestea ei, despre ea şi despre lumea din jurul ei. Citind-o, cred eu, veţi descoperi acel spirit cercetător pe care l-am descoperit la Roxana încă din adolescenţă. Nici titlul, dincolo de metaforă, nu se îndepărtează de la traseul acesta al confesiunii. Roxana comunică şi se comunică în egală măsură. Sunt trăirile ei autentice. Ne lasă uneori să-i vedem rănile, alteori îi zărim surâsul, uneori îi auzim parcă râsul, nu de puţine ori îi simţim fragilitatea care încearcă să o mascheze sub o frază nervoasă. Dar toate, sunt experienţele ei pe care, cu destul curaj spun eu, ni le aşează în palmă. Este o carte curajoasă, pentru că aşa cum se întâmplă în orice confesiune, lasă să se vadă partea vulnerabilă a fiinţei ei şi se expune astfel judecăţii lectorului. Poate că scriind, se vindecă de propriile suferinţe, fiindcă aşa cum se întâmplă la orice spovedanie, scrisul are şi el valenţe terapeutice”, a spus prof. Janet Popoiu.
“Sunt pus în situaţia ingrată în care, uneori, foştii noştri elevi ne scot la tablă, ne dau teme şi se uită la noi foarte blânzi, cu înţelepciune şi îngăduinţă. Nu i-am fost profesor Roxanei, nu i-am fost nici măcar director, i-am fost doar coechipier într-o echipă frumoasă, cu multe tente de romantism revoluţionar. Ea, în acea echipă, avea un rol deosebit. Era o fire foarte comunicativă, probabil şi faptul că scrie acum este o consecinţă a comunicativităţii ei. Atunci era doar o tipă foarte vorbăreaţă, care a fost selecţionată din tot liceul să fie orator în echipa noastră. Mergeam prin ţară, aveam o temă de dezbătut, despre care trebuia să vorbim, ceea ce aş zice că era rădăcina de acum a dezbaterilor. A trecut şi de faza cu oratorul şi a ajuns scriitor”, a spus în cuvântul său Cornel Noană, directorul Colegiului Unirea.
“Când a venit cu cartea Roxana, evident că am luat-o să o răsfoiesc şi nişte fraze mi-au rămas la suflet. Şi am întrebat de ce umbrela este ţinută aşa, normal şi nu este o poză cu umbrela pe care să o ţii aşa, în jos. Deschisă, dar în jos. De ce am spus asta? Pentru că în cele câteva fraze pe care le-am citit am avut senzaţia că Roxana a ţinut umbrela în jos, astfel încât să adune. Şi a adunat destule. Cartea aceasta se citeşte foarte uşor. Eu am citit-o odată până la Timişoara, în tren, şi am mai citit-o încă odată venind de la Timişoara la Bucureşti”, a menţionat şi profesorul Dănuţ Popoiu.
“Sunt onorată că a fost la noi la liceu un asemenea om. Vă rog să citiţi cartea, sunt acolo nişte lucruri extraordinar de frumoase, care arată sufletul unei fete, care a devenit o domnişoară, care a devenit un om care s-a realizat. Tot timpul am fost convinsă că este o fată de real, matematician, dar iată, am descoperit o altă Roxana”, prof. Angela Sîrbu, Colegiul Unirea.
Despre carte a vorbit, avizat, scriitorul Gheorghe Neagu, care a remarcat nu numai talentul literar, dar şi erudiţia Roxanei Mihalcea.
“Cartea pare a fi de departe o deschidere sufletească, de anvergură, onestă, a unui autor destul de sincer. Poate aceasta este trăsătura care străbate volumul de la un capăt la celălalt: sinceritatea. Este un autor care pe lângă confesiunile pe care îndrăzneşte să le facă, uneori cu o cruzime care îi dă onoare autorului şi este o autor care întotdeauna s-a străduit să facă paradă de lecturile sale”, a spus scriitorul Gheorghe Neagu.
Roxana Mihalcea a spus publicului prezent în număr mare că a dedicat acest volum părinţilor ei.
“Aici sunt părinţii mei, cărora le-am şi dedicat cartea, pentru că în sufletul meu am simţit că ei nu au ştiu niciodată pe cine au acasă. Aici sunt oamenii cu care am învăţat să merg în picioare şi asta înseamnă că de mic copil, din şcoli, am învăţat ce înseamnă cuvintele, literatura şi gramaticile. Cartea am scris-o în drumurile mele, în timpul liber, în avion, în tren. A fost metoda mea de a mă destăinui lumii. A fost felul meu de a mă descătuşa de lumea asta grea, în care pot spune că trăim. A fost despre mine. Este despre mine, despre toţi oamenii pe care i-am cunoscut şi pe care nu i-am cunoscut, despre toate trăirile pe care le-am avut în toţi aceşti patru ani, este despre un om care vrea mai mult”, a spus Roxana Mihalcea.
FOTO: Roxana Mihalcea-Faceboook
