Singura naștere sărbătorită la scară planetară, de miliarde de oameni, însemnați cu Numele mai presus de orice nume (cf. Filipeni 2, 9) al Sărbătoritului, este Nașterea Domnului nostru Iisus Hristos, evenimentul cel mai important din istoria umanității, petrecut în urmă cu 2019 ani, în Betleemul Iudeii din Orientul Apropiat. N-a fost vorba, atunci, de venirea pe lume a vreunui prinț pământesc, ci de nașterea după trup a Împăratului cerurilor Însuși, adică a Fiului lui Dumnezeu, Care, din iubire infinită față de oameni și ascultare smerită față de Părintele ceresc (cf. Filipeni 2, 7-8), Și-a asumat firea omenească, sub chipul unui prunc plăpând și nevinovat, născut din pântecele neprihănit al Sfintei Fecioare Maria, prin lucrarea Preasfântului Duh.
De-a lungul existenței umane, Dumnezeu Cel în Treime închinat Și-a manifestat, în multe feluri, grija Sa părintească față de creație și om, însă plenitudinea iubirii divine s-a arătat în două momente cruciale din viața omenirii: nașterea Mântuitorului Iisus Hristos în ieslea Betleemului și moartea Sa jertfelnică pe Crucea Golgotei; cel dintâi a însemnat întruparea iubirii smerite în veșmântul naturii umane, când Fiul lui Dumnezeu, coborând pe o scară de argint, S-a făcut și Fiul Omului (cf. Matei 12, 8; Ioan 3, 14), iar cel de-al doilea moment a fost triumful iubirii răstignite asupra urii diavolești, prin ascultarea desăvârșită a Domnului Hristos față de Dumnezeu-Tatăl, care a culminat cu jertfirea de bunăvoie a propriei Sale vieți, pentru ștergerea păcatului neascultării protopărinților Adam și Eva și izbăvirea oamenilor din robia morții și a iadului. Știind, așadar, că Dumnezeu ne-a iubit cel dintâi (cf. I Ioan 4, 19), să-I mulțumim cu recunoștință pentru darul neprețuit al Iubirii Sale întrupate în Persoana Pruncului Iisus și să ne întărim nădejdea în iubirea Lui dezinteresată și jertfelnică, amintindu-ne că Răsăritul cel de Sus ne-a cercetat pe când ne aflam „în latura și în umbra morții”. Să nu deznădăjduim nici o clipă pe drumul vieții, indiferent de necazurile și încercările prin care vom trece, căci, dacă, atunci, Iubirea divină S-a întrupat spre izbăvire, acum, ea se împărtășește spre îndumnezeirea noastră, a tuturor, pentru că „Dumnezeu este iubire și cel ce rămâne în iubire rămâne în Dumnezeu și Dumnezeu rămâne întru el” (I Ioan 4, 16).
Cu aceste gânduri, vă îmbrățișez cu dragoste părintească în Hristos-Domnul și vă doresc tuturor ca Sfintele Sărbători ale Nașterii Domnului, Anului Nou și Botezului Domnului să le petreceți cu bucurie sfântă, în pace și iubire frățească, și cu sporite nădejdi de mai bine, în anul mântuirii 2020. Întru mulți și binecuvântați ani!
† C i p r i a n, Arhiepiscopul Buzăului și Vrancei
