Evenimentul istoric al Nașterii Domnului nostru Iisus Hristos, petrecut acum 2022 de ani și prăznuit cu multă strălucire în data de 25 decembrie a fiecărui an, este menit să aducă multă bucurie și fericire în sufletele creștinilor, de toate vârstele, din toate neamurile și din toate categoriile sociale și culturale, iar aceasta pentru că ceea ce s-a întâmplat atunci, în taina nopții, la Bethleem, are o însemnătate covârșitoare pentru fiecare dintre noi. Fiul și Cuvântul lui Dumnezeu, prin Care au fost făcute toate cele văzute și nevăzute (cf. Coloseni 1, 16), împlinind ceea ce din veci s-a hotărât în Sfatul Preasfintei Treimi (cf. Efeseni 3, 11), a binevoit să devină om, prin zămislirea cea mai presus de fire și nașterea Sa trupească din pururea Fecioara Maria, pentru a reface legătura de viață cu Dumnezeu Cel veșnic viu, întreruptă cândva de păcatul neascultării primilor părinți ai neamului omenesc, Adam și Eva.
Înveșmântat în haina smereniei desăvârșite, Dumnezeu Cel atotputernic S-a făcut și Fiul Omului, din iubire infinită față de noi, oamenii; Hristos, Noul Adam, „S-a smerit pe Sine, ascultător făcându-Se până la moarte” (Filipeni 2, 8), și S-a jertfit pe Crucea Golgotei, pentru a șterge neascultarea vechiului Adam și a restaura firea umană alterată de păcat, împăcându-l pe om cu Părintele său ceresc. Grație nașterii Sale după trup, a fost posibilă nașterea noastră duhovnicească „din apă și din Duh” (Ioan 3, 5) și dobândirea calității de fii ai lui Dumnezeu după har. La acest adevăr dumnezeiesc se cuvine să medităm mai întâi, acum, la praznicul Nașterii Domnului, mulțumind lui Dumnezeu-Tatăl, prin colinde și cântări de laudă, pentru cel mai prețios Dar oferit omenirii, în Persoana Fiului Său Cel iubit, întru Care a binevoit să izbăvească lumea de păcat și de moarte și pe noi să ne înalțe la ceruri.
Din nefericire, anul acesta, suntem nevoiți să-L întâmpinăm pe Pruncul dumnezeiesc într-o lume însângerată, ca urmare a războiului din vecinătatea țării noastre, care a provocat nenumărate pierderi de vieți omenești. Se pare că pacea și bunăvoirea dintre oameni (cf. Luca 2, 14) nu-și mai găsesc locul nici în plan personal, nici la nivel social sau politic, drept care se impune să sporim rugăciunea către Părintele îndurărilor, ca să-i lumineze pe conducătorii popoarelor aflate în conflict, pentru a pune capăt acestui război nedrept și nemilos.
Fie ca bucuria îngerilor și a păstorilor de la Bethleem, cărora li s-a descoperit taina cea din veac ascunsă a Întrupării Logosului în istoria umanității, să cuprindă inimile și sufletele tuturor creștinilor de aici și de pretutindeni, iar Dumnezeul iubirii, Căruia ne închinăm cu evlavie și recunoștință, să ne binecuvinteze cu pace și sănătate, luminându-ne sfintele sărbători de Crăciun, Anul Nou și Bobotează. La mulți și binecuvântați ani! († Ciprian, arhiepiscopul Buzăului și Vrancei)
