Iubiți credincioși,
Având convingerea că, în noaptea sfântă a Învierii Domnului din acest an, vă aflați în stare de priveghere, cu lumânările și candelele aprinse, asemenea fecioarelor înțelepte din Evanghelie, și simțindu-vă aproape, cu inima și cu sufletul, vă transmit tuturor cuvânt de binecuvântare și întărire duhovnicească, în mijlocul dramei medicale și spirituale pe care o trăim de câteva săptămâni, adresându-vă, totodată, o rugăminte sinceră: nu îngăduiți ca inimile frățiilor voastre să fie copleșite de întristarea pricinuită de neputința participării, în chip fizic, la slujba solemnă a acestui mare praznic împărătesc, ci, mai curând, primeniți-vă mintea și sufletele cu rugăciuni și cântări duhovnicești, îmbrățișându-vă unii pe alții cu iubire sfântă și tresăltând de bucurie, căci, astăzi, Hristos a înviat din morți ca Cel atotputernic. În pofida a ceea ce ni se întâmplă, dar cu certitudine îngăduit de Dumnezeu, din rațiuni pedagogice, îndrăznesc să vă încurajez, cu înseși cuvintele Mântuitorului Iisus Hristos Cel răstignit și înviat, adresate femeilor mironosițe și ucenicilor Săi, în ziua Învierii: Bucurați-vă! și Pace vouă!
Aceștia, aflându-se în amară confuzie, dezamăgire și chiar revoltă interioară, din pricina faptului că iubitul lor Învățător n-a vrut să evite crucea, pentru a-Și salva viața – așa cum o salvase pe a atâtor oameni bolnavi, necăjiți și întristați, în timpul viețuirii Sale pământești – aveau nevoie, în acele clipe de profundă durere sufletească, mai mult ca niciodată, de ceva sau de Cineva, care să-i elibereze de suferința întristării și, mai ales, de frica morții, indusă de mai-marii iudeilor, ucigașii Domnului. Și iată că momentul izbăvirii lor n-a întârziat să apară; Același Iisus, pe Care ei, părăsindu-L în Grădina Ghetsimani, Îl văzuseră de departe murind pe cruce și apoi îngropat în mormânt, li Se arăta acum viu și nevătămat, cu același Trup, dar totuși diferit, păstrând în el semnele răstignirii, însă iradiind dumnezeiască lumină.
Asemenea ucenicilor Domnului, și noi am stat, până acum, vreme de 33 de zile, închiși în casele noastre, dar nu numai de frica microorganismului numit „Covid-19”, ci și din prudență și dragoste față de rudele și prietenii noștri, pe care avem datoria să-i protejăm, protejându-ne pe noi înșine, de o eventuală îmbolnăvire, mai ales că acest virus atipic se răspândește cu mare repeziciune. Vă încredințăm, însă, că durerea frățiilor voastre este însăși durerea noastră, a ierarhilor și preoților Bisericii, care nu au încetat să se roage și să-i pomenească, la Sfânta Liturghie, atât pe cei aflați în suferință și întristare, pe medicii curajoși și asistenții medicali, care ostenesc în spitale pentru îngrijirea și însănătoșirea bolnavilor, cât și pe frații creștini adormiți în Domnul, în aceste circumstanțe, ale căror suflete nădăjduim să fie rânduite în corturile drepților.
Vă îndemn, așadar, să nu vă lăsați copleșiți de întristare și deznădejde; aveți credință în Dumnezeu (cf. Marcu 11, 22) și străduiți-vă ca, măcar la această mare sărbătoare a creștinătății, să ignorați gândurile negre ce vă pot întuneca mintea și bucurați-vă de Învierea Mântuitorului Iisus Hristos, Cel ce este Pâinea vieții (cf. Ioan 6, 48), Lumina lumii (cf. Ioan 8, 12), Doctorul sufletelor și al trupurilor noastre, Izvorul vieții veșnice și chezășia propriei noastre învieri (cf. I Corinteni 15, 20). Din toată inima, vă doresc tuturor să petreceți Sfintele Sărbători de Paști cu bucurie sfântă, în pacea și lumina neînserată a Învierii Domnului. Hristos a înviat!
† C i p r i a n, Arhiepiscopul Buzăului și Vrancei
