Am avut prima ninsoare adevărată acum câteva zile. Chiar dacă a durat circa 24 de ore, am avut de toate, cu viscol, troiene, drumuri blocate și cazuri medicale de urgență. Ca după un program dinainte stabilit, au fost aceleași drumuri înzăpezite, aceleași localități cu solicitări medicale, aceleași probleme cu deszăpezirea. Și, mai ales, aceeași atitudine de neînțeles a Consiliului Județean față de situația din teren, mai ales a drumurilor din administrarea sa. Viscolul era în plin avânt, se făcea apel la populație să nu mai plece cu mașinile la drum, sectoare de drumuri naționale erau acoperite de nămeți dar, culmea, despre drumurile județene nu se sufla niciun cuvânt. Administratorul drumurilor județene nu anunța cetățenii care este situația acestor drumuri, pe care se poate circula, care sunt acoperite cu zăpadă, pe unde nu este recomandabil să circuli ș.a.m.d. Informații fosrte importante pentru oricine, pentru a evita blocaje și nenorociri. Neavând asemenea informații, oamenii s-au urcat în mașinile personale și au pornit la drum. Unii au rămas, normal, înzăpeziți pe anumite porțiuni unde se formaseră suluri de zăpadă. Dar administratorul drumurilor județene nu se arăta interesat să lămurească situația și să informeze complet, corect și la timp despre starea acestora. Cu greu, jurnaliștii aflau despre situația drumurilor județene și transmiteau informațiile necesare pentru ca oamenii să cunoască adevărul. La Consiliul Județean se spunea, cel mult, că sunt câteva zone unde ”se acționează” și că, în majoritatea cazurilor semnalate nu sunt probleme, ”se circulă”, nu sunt închise pentru că nu sunt înzăpezite!? Oamenii plecau cu mașinile și dădeau peste bariere de zăpadă. Dacă aveau noroc, se întorceau acasă. Dacă nu, rămâneau cu mașinile pe drumurile troienite. Unii o luau pe jos, prin viscol și nămeți. Doar erau drumuri ”deschise” traficului, așa cum ne prezenta Consiliul Județean. Fără să se gândească o clipă că s-ar putea întâmpla nenoriciri sau tragedii, ”raportarea” trebuie să ”dea bine” pentru ”domnu` președinte”.
Această atitudine sfidătoare a Consiliului Județean s-a arătat în plenitudinea ei în iarna anului 2012, ianuarie-februarie. O perioadă grea, cu viscole și cantități foarte mari de zăpadă. Atunci, șeful Consiliului Județean Vrancea nu făcea nimic, doar se plimba cu mașinile de teren și critica la televizor. Despre problemele aflate în directa lui subordonare, anume drumurile județene, nu sufla un cuvânt. Aceleași declarații sforăitoare și semidocte, aceleași obsesii bolnăvicioase. Iar drumurile județene din propria administrare, pline de nămeți, erau aproape ”la negru”. Mai mult, din banii noștri, șefii de prin CJV, care au stat la căldurică și nu au făcut mai nimic (doar i-au mai încurcat pe cei care voiau să-și facă datoria), au avut grijă să-și împartă premieri și sporuri de mii și zeci de mii de lei. De fiecare dată, greul pică pe autoritățile locale. Primăriile de comune au la dispoziție bugetele cele mai mici, mijloacele tehnice cele mai puține și o rețea de drumuri comunale foarte mare. Și trag tare (majoritatea dintre primari) să deszăpezească ulițele și drumurile aflate în administrarea lor. Ba, mai mult, intervin și pe sectoarele de drumuri județene și naționale pentru a asigura o minimă fluidizare a traficului la nivelul localităților, deși nu intră în atribuțiile lor. La final, autoritățile locale rămân cu munca, criticile și cheltuiala iar câțiva de prin Consiliul Județean se aleg cu laudele și beneficiile.
Cătălin Stancu
