În fiecare an, pe data de 7 ianuarie, prăznuim Soborul Sfântului Ioan Botezătorul. Sfântul Ioan Botezătorul s-a născut în cetatea Orini, în familia preotului Zaharia. Elisabeta, mama sa, era descendentă a seminției lui Aaron. Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul a fost vestită de către îngerul Gavriil lui Zaharia, în timp ce acesta slujea la templu. Pentru că nu va da crezare celor vestite de îngerul Gavriil, Zaharia va rămâne mut până la punerea numelui fiului său.
Sfântul Ioan Botezătorul a avut menirea de a pregăti poporul pentru primirea lui Mesia și de a-L descoperi și a-L face cunoscut lui Israel. Evanghelistul Luca notează, cu o extremă precizie, data la care Ioan Botezătorul a început să predice: „În al cincisprezecelea an al domniei Cezarului Tiberiu, pe când Pontiu Pilat era procuratorul Iudeii, Irod tetrarh al Galileii, Filip, fratele său, tetrarh al ținutului Trahonitidei, iar Lisanias tetrarh al Abilenei, în zilele arhiereilor Anna și Caiafa, a fost cuvântul lui Dumnezeu către Ioan, fiul lui Zaharia, în pustie” (Luca 3, 1-2). Rolul Sfântului Ioan Botezătorul a fost acela de a trezi pe Israel din idolatrizarea Legii, de a naște în ei credința în Hristos. El își începe predica cu aceleași cuvinte ca și Mântuitorul: „Pocăiți-vă, că s-a apropiat Împărăția cerurilor” (Mt. 3, 2). Le atrage atenția că nu este de ajuns să faci parte din poporul ales de Dumnezeu pentru a primi mântuirea. În acest sens, le spune: „Dumnezeu poate și din pietrele acestea să ridice fii lui Avraam” (Matei 3, 9; Luca 3, 8), descoperind că toate neamurile sunt chemate la mântuire. Convertirea propovăduită de Ioan presupunea recunoașterea stării de păcat în care se afla omenirea și înlăturarea certitudinilor oferite de doctrina fariseică. Actul care consfințește convertirea este „botezul lui Ioan”. Acest botez, numit și al pocăinței, nu dăruia iertarea păcatelor, dar presupunea căința pentru păcatele săvârșite și, astfel, pregătea sufletul pentru primirea iertării. Misiunea principală a Sfântului Ioan Botezătorul era să pună înaintea ochilor minții realitatea păcatului și să trezească dorința de ispășire, urmând ca Mântuitorul care avea să vină să le descopere celor convertiți calea pe care să o urmeze.
Din Evanghelie cunoaștem ca Irod, la un ospăț prilejuit de sărbătorirea zilei de naștere, a tăiat capul Sfântului Ioan Botezătorul, la cererea Irodiadei. În acea vreme, Sfântul Ioan era întemnițat în castelul lui Irod de la Maherus. Ioan îl mustrase pe Irod pentru traiul lui nelegiuit cu Irodiada, care era soția fratelui său. În ura ei de moarte, Irodiada a sfătuit-o pe Salomeea, fiica ei, care dansase și plăcuse oaspeților și îndeosebi lui Irod, să ceara de la acesta capul Botezătorului ca răsplată. Potrivit tradiției, Ioan a fost înmormântat în Samaria. Din relatările istoricilor Rufinus și Teodoret, aflăm că mormântul său a fost profanat în timpul împăratului Iulian Apostatul, în anul 362. Astfel, o parte din moaște a fost arsă, iar cealaltă parte a fost dusă în Ierusalim, apoi în Alexandria. La 27 mai 395, a fost așezată în biserica ce îi poartă numele. Despre capul sfântului nu se cunosc foarte multe lucruri. El a fost de trei ori pierdut și de trei ori aflat. Astăzi, capul sfântului se află la Roma.
Biserica a închinat lui Ioan șase sărbători: zămislirea lui (23 septembrie), nașterea (24 iunie), soborul lui (7 ianuarie), tăierea capului (29 august), prima și a doua aflare a capului lui (24 februarie) și a treia aflare a capului său (25 mai). (sursa: crestinortodox.ro)
Datele Direcției Generale pentru Evidența Persoanelor din Cadrul Ministerului Afacerilor Interne arată că peste 1,9 milioane de români poartă numele Ioan sau derivate (cea mai numeroasă familie onomastică din România). Cei mai mulți sunt bărbați: aproape 1,3 milioane. Cele mai frecvente nume sunt: Ioan – 436.873; Ionuț – 366.329; Ion – 319.994; Ionel – 131.634; Nelu – 19.867. Femei care își serbează astăzi onomastica sunt peste 656.000. Cele mai frecvente nume sunt: Ioana – 394.552; Ionela – 148.488; Oana – 71.757; Ionica – 19.006; Nela – 10.645.
