În credința populară străveche, noaptea Sfântului Andrei este plină de superstiții. În popor, era considerată o noapte magică, în care spiritele rele circulă libere, iar lupii vorbesc cu glas de om și spun lucruri înfiorătoare. Noaptea de 29 spre 30 noiembrie era numită și Noaptea Strigoilor, care era o noapte de spaimă, fiindcă se credea că spiritele morților ies din morminte și se iau la bătaie cu ”strigoii vii”. Cei mai periculoși strigoi erau vârcolacii, despre care se credea că ar locui în văzduh, printre nori sau deasupra norilor. Ei erau considerați ”răspunzători” pentru eclipse pentru că ”ar mușca” din Lună sau din Soare. În același timp, în multe zone de pe glob se crede că usturoiul are puteri protectoare și binefăcătoare.
Perioada cuprinsă între 14 noiembrie (Filipii de Toamnă) și 6 decembrie (Moș Nicolae) este cunoscută și sub numele de Anul Nou Dacic, fiind numeroase legături între daci și lupi. În această perioadă sunt mai multe sărbători, obiceiuri, acte rituale și practici magice dedicate lupului. ”Sărbătoarea Sf. Andrei se mai numea în popor și Ziua Lupului, o sărbătoare păgână precreştină, care a fost asimilată practic în întregime. Sărbătoarea era dedicată unei divinități, în cadrul căreia era prezent cultul strămoșilor, comunicarea cu spiritele strămoșilor, înfățișați ca lupi. Pe 30 noiembrie nu se lucra, pentru ca lupii să nu mănânce vitele și mai ales oile. Oamenii se abțineau să plece la drum, deoarece riscau să se întâlnească cu haite de lupi.”. potrivit Wolflife.
